Scriem
rânduri, scriem gânduri... unii le apreciază, alții nu... Le scriem în cărţi,
le scriem în mesaje sau comentarii pe facebook, messenger, skype… pe internet.
Dincolo
de ecranul rece al monitorului se găsesc tot suflete de oameni. Deși nu suntem
conștienți, de cele mai multe ori, un simplu mesaj poate incita, poate face să
tresalte inima cuiva. Cu toții suntem suflete, ca
și el, ca și ea, ca și noi toți - trăitori în imagini, în cuvinte, în muzică.
Dar dincolo de zbuciumul vieții cotidiene, de trăirile
interioare ale fiecăruia dintre noi, cuvintele sau imaginile pot fi
emoționante, și pot face să răsune acorduri în sufletul și în inima oricui.
Acesta este un mister pe care nu-l putem înțelege, dar suntem conștienți că
arde în noi, în fiecare... Noi oamenii, suntem oameni prin ceea ce luăm din
jur, dar trăim prin ceea ce dăruim.
Cuvintele... sunt mici frânturi din ceea ce sunt eu de
fapt... e straniu cum de poți trimite și împărți cu o lume necunoscută,
frânturi din tine pe care le așezi înaintea sufletului celuilalt, suntem în
majoritate tristeți cu gust de dezamăgire, de neîmplinire, de pierderea cuiva
drag, sau de iubire neîmpărtășită, sau poate suntem doar simplii vânători
captivi ai unei rețele digitale, amanetați unei iubiri pe "net"...
Dacă ai putea să vezi dincolo de aparențe, dacă ai putea să
auzi, dincolo de... cuvinte...
Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele nouăzeci
şi nouă de pagini le-aş lăsa goale şi pe pagina o sută aş scrie:
Există
o singură datorie. Aceea de a iubi.
Albert Camus
Tainele
mării nu se cunosc de pe mal.
Rodica Elena LUPU