Un zvon din sat în sat străbate
Și dă poporului curaj,
El pleacă-n valuri tulburate
Și se îndreaptă către Blaj.
Sunt preoți și mireni, cu toții
Mânațti de-același ideal?
În fruntea tuturora moții,
Mândria mândrului Ardeal.
Ei simt că-ntâia oară-i leagă
Un dor adânc de neam întreg,
Aleargă toți sa-l înțeleagă?
Și cât de bine-l înțeleg!
Căci bat cincizeci de mii de piepturi,
Și-n ele inimi românesti
Cari strigă "Libertate! Drepturi
Pe plaiurile strămoșești!"
O, sfânta zi de sărbătoare!
Popor voinic din văi și lunci,
Te-om mai vedea odată oare
Precum te-ai arătat atunci?
Povestea vremii ne învață
Că orice rană are leac,
Dar o-ntâmplare-așa măreață
Zbucnește-o dată la un veac!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu