duminică, 22 februarie 2015

FERESTRE COLORATE- Antologie lirică - de RODICA ELENA LUPU

Confluenţe Literare : FERESTRE COLORATE: FERESTRE COLORATE


Editor RODICA ELENA LUPU, coperta RODICA ELENA LUPU

O invitaţie la lectură

După volumele sale de versuri anterioare (Voi trăi... Clipa, Autoportret, Cu în-ce-ti-ni-to-rul, Haos, Cât mai e vreme, Între anotimpuri şi altele) apreciate de regretatul poet şi eseist Octavian Paler, ca şi de maestrul Radu Cârneci, era vremea ca doamna Rodica Elena Lupu să le reunească atent, să aleagă lamura lor, să adauge o bogată recoltă recentă şi să dea la lumină, astfel, apărând această admirabilă antologie, frumos şi potrivit intitulată „Ferestre colorate”.
Titlul ne indică atât varietatea lor, cât şi luminile proiectate de poetă asupra lumii interioare, cât şi a realităţilor din jurul ei.
Din interior, nimic nu lipseşte. Tot ce e omenesc ne răsare în faţă. De la naştere până la moarte, trecând prin toate experienţele vieţii, legate între ele prin sentimentul dominant al iubirii. O căutare perpetuă, întâlnim şi despărţiri, fericirea şi nefericirea, care sparg monotonia vârstelor şi anotimpurilor. O metaforă a fenomenului o găsim în această Scară cu flori:

Urcăm cu inima uşoară
Cu-n trup care-a crescut treptat
Purtând în spate trista scară
A tot ce-a fost şi am uitat.

Ne avântăm pe calea înaltă
Purtând doar clorofila-n gând
Şi-apoi cu floarea laolaltă
Ne pomenim visând, cântând.

Iar când se-aprind din noapte zorii
Şi nu mai ştim ciopli lumina,
Alunecăm pe scara florii
Luând în braţe rădăcina.

Şi tot aşa, dintr-un poem mai amplu
Amintiri,
aceste strofe revelatoare:
Am luptat pentru amintiri,
Le-am împletit în ghirlande
În ele se-ngeamănă
căldura unui dulce glas,
culoarea unei blânde seri,
o caldă mângâiere
sau rana unei despărţiri.

Nu mai suntem decât aşteptare
Ca să treacă timpul înşirăm gânduri,.
Dorul e focul ce arde speranţele
dorinţele, durerile...
Cenuşa ce rămâne...

Doar prin amintiri, zice poeta, prin ele pot crede:
Că iubirea-i anotimpul
de veghe al destinului.

Frumoasă şi această întrebare De ce?

Iubire, tu
De ce eşti nemiloasă?
De ce mă-ntorci
la primii tăi fiori?
Şi mă priveşti
şi mă măsorI
ca o fereastră nouă 
de la casă...
Iubire, tu...
Pedeapsă luminoasă...

Tot de lumea aceasta interioară, ca la alţi poeţi ardeleni, ne întâlnim cu Casa părintească, Nu am utat, Bunicul şi bunica şi duioşia din Iubită mamă:
Nu te-am uitat, nu te-oi uita,
Prin vis te chem, iubită mamă,
Să te întorci în viaţa mea,
Căci fără tine-mi este teamă.

E-atâta răutate-n lume,
Nu ştiu pământul cum ne ţine,
De-aceea eu te rog anume
De sus să te-ngrijeşti de mine.

Multe, foarte multe alte versuri ar putea fi citate ca să ne convingem că poeta se mişcă atât de firesc în acest univers interior, cu toate tainele şi frumuseţile lui. Şi numai un poet adevărat le poate scoate la suprafaţă fără a le bagateliza.
O altă mare parte din această antologie este reprezentată de lumea dinafară, de istorie şi peisaj, până la elementele mărunte ale cosmosului, cum ar fi simplul contact cu Iarba:
Ascultaţi iarba cum cântă
Înnăuntru, în afară.
Cel care de ea se-ncântă
Niciodată n-o să moară
.

Ce să mai zicem despre acest Peisaj real şi simbolic?!
Tufişuri verzui...
Umbrele negre-ale stâncilor
cad pe pământ...
Câmpuri cu mirişti rostogolite
Reflexe de apă...

Munţii se-nvăluie-n aburi
de-argint strecurat.
Nori nemişcaţi – blocuri metalice –
apasă pe visuri...
Sus, foarte sus,
pe stânca cea mai înaltă
stă atârnat un copac...
Figură de visător...
La picioare, supărat, un torent...
Se-aude plânsetul muntelui...

Şi eu, rătăcind printre toate...

Numai un poet şi pictor modern poate contura un asemenea tablou! Altele asemănătoare sunt intitulate: Pescăruşii, Toamna, Anotimpul ploilor, Înspre asfinţit, Seara, Ploaia,
O nouă zi
etc.
Din când în când, realitatea înconjurătoare e mutată în vis:
Nici un nor împins de vântul dinspre apus
Nu întuneca cerul palid.
Casa se înălţa neatinsă
Ca şi când aş fi părăsit-o în ajun,
Numai grădina urmase legea junglei.

Trandafirii se întovărăşiseră
Cu o grămadă de bălării fără nume,
Plante sărmane, vitregite,
Care se agăţau de rădăcinile lor
De parcă şi-ar fi dat seama de umila lor obârşie.

Tot aşa, asistăm uneori la viziuni caudate ca această Toamnă a tuturor animalelor:
Se pare că oamenii s-au scuturat,
Că oraşul e plin de schelete de cretă,
Că întreg peisajul s-a înfăşurat
Într-un aer subţire cu sticlă de eprubetă.

Se spune că timpul se stinge încet,
Pe cer astronauţi deşurubează stele
Şi că totul doarme perfect,
N-au dat de viaţă pe niciuna din ele.

Ba mai mult, se pare că şi animalele mor
Lăsând locul liber insectelor viitoare
Ce se vor mulţumi cu un cer incolor
În care nicio pasăre n-o să mai zboare.

Alte asemenea viziuni le vedem în Rezervaţie:
Cu braţele ridicate
în semn de victorie,
Un om
pe marginea prăpastiei râzând.
E nebun! E nebun!
ţipă vulturii negri (...)

Sau în Drum închis:
Să vorbim despre altceva,
Despre copaci sau statui,
Despre ceva ce nu se mişcă
Şi nu poate vorbi.

Să facem aluzie doar la realitate
Ca nu cumva realitatea
Să se supere pe noi.(...)

Şi tot aşa, Cu în-ce-ti-ni-to-rul, Pe gazon, Lanţul slăbiciunilor legii, cu trimiteri polemice actuale:
Cei care conduc o ţară
nu respectă Legea.
Cei care fac Legea,
nu respectă Legea.
Cei care păzesc respectarea legii
nu respectă Legea.(…)

Nu este cazul să poposesc mai îndelung  în acest univers real sau închipuit, normal sau straniu, ce naşte Trompete şi păpădii, fiindcă:

Toate acestea au ceva
din umanismul subţire
şi întârziat al tinerilor gânditori
din acest început de veac.
Deşi mulţi vor spune că,

desigur,
asemeni lui El Greco
sufăr de astigmatism ideatic,
tot ce se poate,
dar Zgârîie Norii,
turnul Eiffel,
rachetele,
păpădiile…?

Închei aici această simplă invitaţie la lectura noilor Ferestre colorate ale acestei poete plină de har, ajunsă, evident, la maturitate deplină, stăpână pe toate mişcările care dau originalitate universului
său, cu muzcalităţi interioare, ori revărsate generos, ca să ne cucerească şi să ne încânte.


Ion Brad,
27 Ianuarie 2015

Editura ANAMAROL, 2015

26 de comentarii:

  1. Mereu la inaltime,mereu deosebit,mereu unic!!!
    Felicitari! Si sa ne incanti mereu cu tot ce inseamna,frumos!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Simona, ganduri bune spre tine, cu pretuire!

      Ștergere
  2. Aveti un talent deosebit! Felicitari doamna Rodica, inspiratie si cat mai multe carti!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo! asteptam aceasta carte a ta! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc doamna profesoara Elena Buica, ganduri bune, cu pretuire!

      Ștergere
  4. Minunat, va felicitam, va admiram, cu stima!

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoasa carte!Astept versuri noi! Cu drag si pretuire!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am citit invitatia la lectura, minunat volum de poemne! Felicitarile noastre sincere!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, cu aleasa pretuire, domnul profesor!

      Ștergere
  7. Am citit cu placere, este minunat acest volum, va felicitam si dorim sa il avem si noi! Cu drag si aleasa pretuire!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va trimit cu drag volumul cu poezii! Multumesc pentru apreciere, cu aleasa pretuire, doamna profesoara!

      Ștergere
  8. O incantare, scrieti minunat, felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  9. O antologie lirica deosebita, fewlicitarile noastre! Cu drag si pretuire!

    RăspundețiȘtergere