Powered By Blogger

sâmbătă, 23 octombrie 2021

Festivitatea de premiere Biblioteca Metropolitana Bucuresti - Sediul Central


Rodica Elena Lupu, în juriu la Festivitatea de premiere - Biblioteca Metropolitană - Sediul Central - București - Festivitate organizată de Primăria Capitalei, Centrul pentru Seniori al Municipiului București și Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu - Sediul Central, director Ramona Mezei - 21 octombrie 2021

vineri, 8 octombrie 2021

UNIVERSUL CĂRȚILOR

 UNIVERSUL CĂRŢILOR

# Pentru mine, cărtile nu sunt altceva decât scrisori mai groase, scrise pentru prieteni necunoscuți. Din cele mai vechi timpuri cei care au scris nu au șstiut că aceste scrisori mai groase ar putea ajunge la un om din altă epocă și în diferite puncte ale pământului. Orice pagina de acest fel este o seducție la distanță, o erotică a depărtării. Experiența, gândurile unui om s-au depozitat aici și apoi s-au preluat de alte generații. Am scris si voi scrie despre țara mea, pentru că, oriunde m-ar duce valul, mă cheamă la el Ardealul și iarba verde de acasă, să mă rptăcesc prin lume nu mă lasă. Sunt doar câteva cuvinte scrise pe coperta cărții mele „Vacanțe, vacanțe… Românie plai de dor”, publicată de Editura ANAMAROL în anul 2003. Voi fi alături de toți cei care își iubesc cu adevărat țara în care s-au născut.

# Fiecare om primeşte la naştere o sămânţă celestă care îi va influenţa soarta personală. Aceasta va rodi sau nu, funcţie de condiţiile de dezvoltare dar şi funcţie de modul în care omul înţelege să-şi respecte zestrea celestă. Cel care se va strădui să-şi pună în valoare calităţile pozitive – cinstea, blândeţea, hărnicia – şi va lichida trăsăturile negative – necinstea, lenea, orgoliul – va avea o viaţă frumoasă, plină de succes şi fericire. Lupta dintre bine şi rău se duce în fiecare om. Soarta întregii omeniri depinde de fiecare om, de succesul său în lupta împotriva părţii negative din el însuşi. Atenţionez cititorii că tot ceea ce scriu are la bază fapte reale. Unii rău-voitori îmi vor reproşa, poate, identificându-se prea des cu realitatea din scrierile mele. Ce aş putea să le răspund? De ce am relatat aceste aspecte? S-o fac pe interesanta? Nu! Sunt un fel de martor sau reporter care transmite ceea ce „vede”, adică ceea ce simte şi intuieşte cu privire la aceste realităţi care se petrec în jurul lui. Am pus şi pun mereu problema pentru a determina fiecare cititor să gândească şi să găsescă adevărul pe căi proprii. Sunt absolut sigură de Forţa care ne ocroteşte şi de Speranţa care o însoţeşte.

# Trecutul este o parte din noi înşine, cea mai importantă parte. Valul care ne poartă, seva care ne dă viaţă, ne vin din trecut. Ce-ar fi oare un copac fără rădăcină? Ce-ar fi fluviul fără izvor? Toate lucrurile care sunt pline de amintiri degajă o visare care te îmbată şi care te face să mergi rătăcind mult timp. Cerul pe care-l vedem nu-i prezent, el este trecut. Cerul actual ne este necunoscut; noi n-avem în faţa ochilor decât ieri, un ieri care pentru anumite stele datează de milioane de ani. Există un spectacol mai mare decât întinsul mării: cerul. Există un spectacol mai mare decât cerul: sufletul omenesc. Fiecare om în noaptea sa merge spre lumină. A doua natură se contopeşte cu prima. Mereu acelaşi lujer, dar cu o altă floare. Sufletul are iluzii aşa cum pasărea are aripi; este ceea ce îl susţine.
• UNIVERSUL CARTILOR este un proiect experimental aparținând de ARP-ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU




miercuri, 6 octombrie 2021

DACIA STRABUNA, versuri Rodica Elena Lupu, coloana sonoră Eugen Doga


Povestea lupului dacic care reprezintă steagul strămoșilor noștrii este fascinantă. Conform istoricilor și a celor care au consemnat faptele de vitejie ale celor din Dacia, Decebal, considerat cel mai puternic Rege care a câștigat două războaie cu imperiul Roman este fabuloasă. Steagul său reprezentând un cap de lup urmat de un trup de șarpe a fost scrisă în mai multe mărturii ale scribilor din acea vreme. Conform scrierilor din acea vreme, tânărul Rege Decebal, mergând singur prin munții Carpați a auzit la un moment dat o vietate care făcea un zgomot ciudat. Când s-a apropiat de locul respectiv Decebal a descoperit un pui de lup care căzuse într-o râpă și avea un picior fracturat. Puiul de lup, pentru a nu cădea ”sclavul” lui Decebal, deși era rănit, a avut o atitudine de lupă. Tânărul Rege a stat câteva ore lângă puiul de lup și i-a vorbit, i-a dat apă și pâine.Când animalul a înțeles că nu i se va întâmpla nimic rău l-a lăsat pe Decebal să-l atingă și să-l ridice din râpă. Regele l-a luat, l-a îngrijit iar lupul s-a făcut mare. Se spune că Decebal râdea mereu când lupul devenit matur ”șuiera” într-un anume fel după familia lui.Astfel că, acesta a devenit numele lupului. Scrimibi de atunci povestesc că într-o zi Decebal aflat într-o pădure a fost atacat  de o haită de lupi. ”Șuier” sau ”Draco” s-a luptat cu haita de lupi, frații lui și i-a învins. Doar că rănile i-a adus moartea. Tarabostes Decebal l-a luat și i-a poruncit unui fierar să îi pună capul cu gura deschisă într-un par și să facă un steag care să șuiere. Acest steag, cu cap de lup și corp de dragon, a devenit simbolul dacilor. Cele mai multe înfăţişări ale simbolului dacilor se află pe Columna lui Traian. Balaurul cu cap de lup şi trup de şarpe, stindardul de luptă al dacilor, a stârnit fascinaţia cercetătorilor şi a pasionaţilor de istorie. O serie de istorici au încercat să explice de ce dacii au folosit acest simbol ca steag de război.