DOR SI GAND: iulie 2018

TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL...
http://confluente.org/rodica_elena_lupu_1532070779.html

Rodica Elena LUPU, născută la Războieni-Cetate, raionul Aiud, regiunea Cluj, azi judeţul Alba, pe malul Mureşului, inspirată de cultura seculară a Ardealului, trăieşte în Bucureşti. Studii: Şcoala Generală, Războieni-Cetate; Liceul Teoretic – secţia Umanistică, Ocna Mureş; Facultatea de Ştiinţe Economice Contabilitate-Finanţe, Cluj Napoca, Facultatea de Drept, Bucureşti.

1972-2010 – Revizor contabil Control Financiar Intern Regionala C.F.Cluj; Revizor contabil Control Financiar Intern Regionala C.F. Bucureşti; Direcţia Generală de Control Ministerul Transporturilor, Jurisconsult Ministerul Transporturilor; Şef birou Relaţii cu publicul - Ministerul Transporturilor; Şef Serviciu Relaţii Publice şi Presă SNTFC Ministerul Transporturilor; 1996-2010, colaborând cu Preşedinţia României, Guvernul României, cu sute de jurnalişti, miniştri, sindicate, instituţii naţionale şi internaţionale şi alte autorităţi publice, preşedinte de comisie, examinare jurişti.

Apare în WHO IS WHO – Enciclopedia Personalităţilor din România, prima ediţie, 2006. A candidat ca deputat in anul 2008, sectorul 6 Bucureşti. Ca autor, semnează şi sub pseudonimul literar Roena Woolf. A publicat 70 de cărţi la editurile: Dacia Cluj Napoca, Publiferom Bucureşti, Cartea Românească, Curtea Veche Bucureşti, ANAMAROL Bucureşti; apare cu poezii şi proză în peste 80 de antologii ale editurii ANAMAROL, Bucureşti şi ale altor edituri.

Din 2003 - prezent, director/administrator Ed. ANAMAROL, Bucureşti. 2003 - prezent este o perioadă bogată în evenimente literare, cu descoperiri şi satisfacţii, dezbateri în cenacluri, lansări cărţi publicate şi editate, în ţară: Bucureşti, Alba iulia, Cluj-Napoca, Baia Mare, Sighet, Ocna Mureş, Braşov, Timişoara, Craiova, Constanţa, Callatis-Mangalia, Galaţi, Bârlad, Paşcani, Iaşi, Pojorâta. Lansări cărţi, cenacluri literare, festivaluri de poezie în străinătate: Nurnberg - Germania, Madrid –Spania – Ambasada României, Benidorm – Costa Blanca, Spania, Como-Italia, Toronto - Canada.

2003-2018 a editat peste 500 de cărţi printre care:

Ale renumitului scriitor Paul Goma, 2006-2007: Arta ReFugii, Bonifacia, Săptămâna roşie, Jurnal 2004, Jurnal 2005, Jurnal 2006, Ostinato, Patimile după Piteşti, Gherla Lăţeşti, Infarct;

Ale renumitului poet Ion Brad: Cărţile prietenilor mei (2014), Alte cărţi ale prietenilor mei, vol 1 şi 2 (2016), Oameni şi cărţi, vol.1 şi 2 (2017), Lecturi particuilare, vol 1 si 2 (2018);

Cartea prof.univ.dr. Ion Dodu Bălan, Aşa a fost să fie (2014); Cărţile renumitului poet Radu Cârneci: Biblioteca de sentimente (2012), Amintiri din Paradis - Interviuri (2016); Romanul renumitului scriitor Dumitru Popescu, vol. 1, 2 şi 3, Pumnul şi palma, 2014.

Membru: Uniunea Scriitorilor România; Textier, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor România; Uniunea Muzicologilor - GEMA Berlin; Academia Româno-Americană de Artă şi Ştiinţă; U.N.I.F.E.R.O – Uniunea Internaţională a Femeilor Române, Asociaţia Interculturală „Ars Longa”, Nurnberg; Asociaţia Scriitorilor de Limba Romană din Quebec, Canada; Cenaclul Observatorul Toronto; International Association of Paradoxism (SUA); Asociaţia Română pentru Patrimoniu; A.S.L.A., Oradea; Asociaţia Consilierilor Juridici din Transporturi.

Debut literar 1980 poezia CLIPA.

1986-2018 a publicat 70 de cărţi: romane, proză scurtă, poezie, cărţi de călătorie, cărţi pentru copii, hoby. Apare in antologiile de poezie şi proză ale Editurii ANAMAROL şi ale altor edituri (in peste 80 de antologii).

CARŢI PUBLICATE:

1986: “PRINTRE SILABE”, poezii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.

1988: “SOLITAR”, poezii, Ed. Dacia Cluj-Napoca

1992: "ETERNA POVESTE", roman, Ed. Cartea Românească, Bucureşti.

2000: "VIS ÎMPLINIT", proză scurtă, Ed. Dacia Cluj-Napoca;

2001: ”VACANŢE, VACANŢE”, Ed. Publiferom, Bucureşti.

2003: „VACANŢE, VACANŢE”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti; „VACANŢE–ANGLIA, VACANŢE–ITALIA”, „VACANŢE–GRECIA”, „VACANŢE–ISRAEL”, „VACANŢE–SPANIA”; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE”, Ed. ANAMAROL, Bucureşti;

2004: „VACANŢE, VACANŢE–DRUMURI PRINTRE AMINTIRI” vol. I şi II, „VACANŢE, VACANŢE–ROMÂNIE, PLAI DE DOR”; „PRĂJITURI ŞI SFATURI DE LA MAMA ŞI BUNICA” ediţia a doua, „GLASUL INIMII” roman, „TIMPUL JUDECĂ ŞI PLĂTEŞTE” roman, Ed. ANMAROL, Bucureşti;

2005: „MÂNA DESTINULUI” roman, „MIRACOLUL VIEŢII” roman, „ETERNA POVESTE” roman, „O UMBRĂ DIN TRECUT” roman; „IEFTIN ŞI GUSTOS” ediţia a doua; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a doua; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL“ au apărut: ”VIS ÎMPINIT”, „O CLIPĂ DE RĂTĂCIRE”, „UNDE EŞTI”, Ed. ANAMAROL, Bucureşti;

2006: Din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” a apărut: „DE CE OARE?”; „CLIPA” poezii; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a treia, Ed. ANAMAROL, Bucureşti.

2007: „POEZII PENTRU COPII”; „GLASUL INIMII” ediţia a II-a; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” au apărut: „PROBLEMĂ DE FAMILIE”, „VIVIANA”, „CAMPIONUL”, Ed. ANAMAROL, Bucureşti.

2008: „VOI TRĂI...CLIPA” poezii, „REGĂSIRE” poezii ediţie bilingvă română-maghiară, Ed. ANAMAROL, Bucureşti.

2009: „ALFABETUL POVEŞTILOR”; „AUTOPORTRAIT” poezii limba franceză, „DAR” poezii, „LUCKY” roman, Ed. ANAMAROL, Bucureşti.

2010: „CU IN-CE-TI-NI-TO-RUL” poezii; poezii pentru copii: „ALFABETUL POEZIILOR”, „NUMĂRĂM ŞI POEZII ÎNVĂŢĂM”, „PLAI DE DOR”, „PRIETENIA”; „AUTOPORTRET-SELBSTPORTRÄT” poezii ediţie bilingvă română-germană; CLIPA-THE MOMENT poezii ediţie bilingvă română-engleză; “AUTOPORTRET-AUTOPORTRAIT” poezii ediţie bilingvă română – franceză; CÂT MAI E VREME- ?CUÁNTO TIEMPO QUEDA? poezii ediţie bilingvă română–spaniolă, Ed. ANAMAROL, Bucureşti.

2011: „CLIPA/IL MOMENTO” poezii ediţie bilingvă română-italiană; „HAOS” poezii, „ÎNTRE ANOTIMPURI” poezii, roman „MISTER”, roman "IUBIRE, TU...", Ed. ANAMAROL, Bucureşti.

2012: roman "CLIPE ÎN DOI", Ed. ANAMAROL, Bucureşti, roman "DINCOLO DE TIMP", Ed. DACOROMÂNA, Bucureşti: BEYOND TIME, roman; PARFUMUL DRAGOSTEI, roman, Ed. ANAMAROL, Bucureşti.

2013: poezii MIRAJUL VIEŢII, proză scurtă LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI, poezii DOR ŞI GÂND, roman JOCUL DE-A VIAŢA, roman PUTEREA DESTINULUI.

2014: roman UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA, Ed. ANAMAROL, Bucureşti; romanele MISTER şi PUTEREA DESTINULUI, au fost publicate în California, SUA.

2015: IUBIRE FĂRĂ TIMP/AMORE SENZA TEMPO, poezii; FERESTRE COLORATE, antologie lirică

2016: GÂND ÎN CUVÂNT, poeme traduse în limbile: franceză, germană, suedeză, maghiară, spaniolă, engleză, italiană. "UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA" roman.

2017: "PEISAJE ŞI ANOTIMPURI"/"ROCHIA DE TAFTA", poezii; “PRINTRE SILABE”, poezii, ediţia a doua, Ed. ANAMAROL, Bucureşti..

2018: “SOLITAR”, ediţia a doua; “ESEURI LIRICE”, Ed. ANAMAROL, Bucureşti.

Poezii şi proză în Antologiile ANAMAROL: 2006: „SPIRALELE VIEŢII”; 2007: „DRUMURILE VIEŢII”; 2008: „ŞANSELE POEZIEI”, „DOAMNELE POEZIEI”, „RÂDEŢI CU NOI”; 2008: „ARTA DE A FII...”, 2009; Antologie de poezie ANAMAROL: "SIMBIOZE LIRICE" in 20 volume, 2012-2016; Antologie de proză ANAMAROL: "SCRIPTA MANENT", 10 volume, 2013-2016; Antologie de poezie româno-spaniolă, NON MULTA SED MULTUM, 2016; Antologie de poezie româno-italiană: VERBA VOLANT..., 2016. „CARMEN", antologie lirică, 18 vol; „SIMFONIA POEZIEI", antologie lirică multilingvă, 5 volume; "INTALNIREA POEŢILOR", antologie multilingvă, 5 volume; „VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT", 11 volume, 2016-2018 - antologator, editor Rodica Elena Lupu

În alte anologii: “POETS, VOS PAPIERS!” Antologie de Roumanie, Ed. Tipo Mollova, 2014; “MAMA, Ed. Autograf MJM Craiova, 2014; “Antologia “CuArt, 2013”, Ed, CuArt, România, 2014; “AM CUNOSCUT CÂŢIVA CONTEMPORANI”, Ed. Beta, 2014,”ANTOLOGIA ASLRQ, 2015, Canada, “DAMNELE METAFOREI”, Ceconi, Baia Mare, 2017.

ÎN MUZICĂ:

2011: Pe CD – “NU ŞTII CÂT MĂ IUBEŞTI…” apare melodia ALERGARE ÎN NORI (12), versuri RODICA ELENA LUPU, muzica Francisc Reiter, voce IOANA SANDU

2011: Pe CD – “CAT MAI E VREME” – 14 melodii E PREA TÂRZIU (1), PARFUMUL DRAGOSTEI (2), LUMINĂ CLARĂ (3), VIAŢA LA ŢARĂ (4), CÂT MAI E VREME (5), FARMECUL TOAMNEI (6), IUBITĂ MAMĂ (7), TOTUL SE PLĂTEŞTE (8), ALERGARE ÎN NORI (9), VISUL MEU (10), IUBIRE, TU! (11), MISTER (12), IUBIREA MEA (1), EU VOI PLECA…(14), versuri RODICA ELENA LUPU, muzica FRANCISC REITER, voce ANA-MARIA STOICAN (6, 10, 12), IOANA SANDU (1,2,3,4,5,7,8,9,11,13,14, EUROSTAR, BUCUREŞTI.

2013: Pe CD - "O LACRIMĂ DE CÂNTEC" - FUEGO, apar melodiile: RĂMÂNEM AMÂNDOI (5), AMANTA MEA E MUZICA (7), SĂ ÎMPLETIM IUBIREA (14), versuri RODICA ELENA LUPU, muzica ILIE GORINCIOI (7) şi MARIUS CRISTI POPA (5, 14), voce PAUL SURUGIU-FUEGO, EUROMUSIC, Cluj Napoca, partener media Ed. ANAMAROL, Bucureşti.

Pe CD – “CRĂCIUNU’ NOSTRU-I ROMÂNESC” – FUEGIO, apar RAIUL DE IARNĂ (6), versuri RODICA ELENA LUPU, muzica şi voce PAUL SURUGIU-FUEGO; FRUMOASA IARNĂ (15), versuri RODICA ELENA LUPU, recită PAUL SURUGIU-FUEGO, EUROMUAIC Cluj Napoca, partener media Ed. ANAMAROL, Bucureşti.

2014: Pe CD - “AM ÎMPĂRŢIT O LACRIMĂ”, apar melodiile PRMEŞTE-MĂ LA TINE (1), AM ÎMPĂRŢIT O LACRIMĂ (2), DOAR PE TINE (7), SUFLET DE FEMEIE (17), versuri RODICA ELENA LUPU, muzica MARIUS CRISTI POPA, voce RAREŞ BORLEA-RAOUL, BIG MAN.

2014; VINO CU MINE ASTĂ SEARĂ, versuri RODICA ELENA LUPU, voce GABRIEL DOROBANŢU, muzica MARIUS CRISTI POPA.

2015: Pe CD- “TRĂIESC”, apare melodia CÂNTĂ UN ARTIST (3), versuri RODICA ELENA LUPU, muzica şi voce Paul SURUGIU-FUEGO.

Pe –CD - “A MAI TRECUT UN AN” apare melodia CÂNTĂ UN ARTIST (9), versuri RODICA ELENA LUPU, muzica şi voce PAUL SURUGIU-FUEGO, CD ANIVERSAR oferit de BCRS.

2016, ÎN PATRU ANOTIMPURI, versuri RODICA ELENA LUPU voce, muzica RAREŞ BORLEA-RAOUL.

Publică eseuri, povestiri şi poezie în diferite reviste 2000-2018: „Agero” Stuttgart, Revista “Euro-Observator” Germania, „Observatorul” din Toronto – Premiul Special, sept. 2006, Revista de cultură a românilor din Canada „Alternativa”, Revista „Atheneum”, Canada, „Mioriţa USA”, Revista „Clipa”, SUA, „Romania Vip”, Dallas, SUA, „Curentul Internaţional”, Detroit, SUA, „Phoenix”, Arizona, SUA, „Pagini româneşti”, Noua Zeelandă, "Asimetria", Franta, “Romanian Global News” – Agenţia de presa pentru românii de pretutindeni, “Analize şi Fapte” – ARP, revistele: „Ecoul”, “Luceafărul românesc”, "Capricorn", „Boabe de grâu” „Semănătorul”, „Dacologica” editate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu, „Oglinda Literară” , „Confluenţe Literare”, „Armonii Literare”, “Luceafărul”, "Literatorul", "Literatura si Arta" Chişinău şi altele. Este aproape imposibil a delimita activitatea profesională de cea a scriitorului şi promotorului cultural.

Colaborează cu posturi de radio şi televiziune, 2000-2018:

Radio Timişoara, Radio România Actualităţi (in emisiuni cu Ioana Cristea), Radio România Internaţional (în mai multe emisiuni Wekend cu prieteni, realizate de Simona Constantin), Radio Doina Constanţa, Radio Vacaţa Constanţa, Rado Romantik, Radio Diaspora Online Chicago, Radio Dor de Ţară, Suedia, Radio Prodiaspora. Radiovis.de.

Colaboreaza cu diferite posturi de televiziune în emisiunile:"DAŢI VINA PE, CORINA", TL7abc, 2000-2002;

TVR1, "STEAUA TA NOROCOASĂ", (cu Corina Chiriac şi Gabriel Dorobanţu,emisiune prezentată de Mihaela Rădulescu), 2001;

DDTV în emisiunea "SHOW LUCKY - CARTE FRUMOASĂ CINSTE CUI TE-A SCRIS" (cu Lucky Marinescu), 2007-2010;

2010-2013 în mai multe emisiuni: “Vedetele şi fanii lor” (prezentată de Narcisa Tcaciuc), “En Garde” (prezentata de Carmen Fulger), TVRM;

TVR Cultural (emisiunea prezentată de Carmen Movileanu), 2011;

Naţional TV Media - Favorit TV: "FUEGO ŞI PRIETENII", "FAMILIA FAVORIT-FUEGO", 2009-2015;

TVR: "NE VEDEM LA TVR" (moderator Marina Almăşan), “Crăciun cu Fuego invitat special”, 2015;

Televiziunea Kanal D “Asta-i România”-Căile furate române (redactor Andreea Radu), 22 octombrie 2017, disponibil: https://www.youtube.com/watch?v=qwvqRmclzYQ; https://www.youtube.com/watch?v=VXzCrhATPWk

Participă, diplome, premii:

Premiu special, Cenaclul şi Revista Observatorul Toronto-Canada, 2006;

Apare în WHO IS WHO – Enciclopedia Personalităţilor din România, prima ediţie, 2006;

Târgul Internaţional de Carte şi Muzică, Braşov, România, 2007;

Întâlnirea Reprezentanţilor Comunităţilor Româneşti Germania, Stuttgart, 27 mai 2007;

Festivalul Callatis, ediţia a IX-a, 2007 - Salonul Artiştilor Români de Pretutindeni;

Diplomă de excelenţă pentru promovarea folclorului românesc, U.A.I.România, Dâmboviţa, octombrie 2008;

Târgul Internaţional de Turism, S.N.T.F.C.-Ministerul Transporturilor; 2000-2009

Gala Celebrităţilor România - Premiu special, 2010;

Gala Celebrităţilor - Femei de succes - Premiu cea mai activă femeie în domeniul culturii - Gală organizată de Camera de Comerţ şi Industrie a României, 2010;

Gala Celebrităţilor România – Spania - Premiu de excelenţă pentru activitatea culturală, Madrid, decembrie, 2010;

Doctor în dacoromânistică, diplomă de excelenţă, Academia DacoRomână 2011;

Apare în Enciclopedia Academia DacoRromână, 2011;

Doctor honoris causa Academia DacoRomână, 2012;

Apare în Enciclopedia Academia DacoRomână 2012;

Diplomă de excelenţă, Congresul U.N.I.F.E.R.O. – Uniunea Internaţională a Femeilor Române, 2012;

Diplomă, Familia Favorit TV-Fuego, 2012;

Este în juuriul internaţional - Institutul Filologic al Asociaţiei Naţionale a Oamenilor de Creaţie din Moldova, Primăria Municipiului Chişinău, Academia Europeană a Societăţii Civile – Festivalul Internaţional de poezie – Renata Verejanu, 2014;

Trofeul ARTĂ PENTRU ARTĂ, TV Favorit - Naţional Media, Familia Favorit - şase ani în emisiuni alături de Fuego, 2014;

Congresul Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiinţă, Roma, Italia, 2015;

Diplomă Simpozionul Internaţional Lacrimi pentru nemurire în memoria Doinei şi Ion Aldea Teodorovici – Coşereni Ialomiţa–Ronânia, 28-29 octombrie 2016;

Festival Internaţional de poezie “Benidorm & Costa Blanca”, Spania, martie 2916;

Ed. ANAMAROL - Târgul Naţional de carte Alba-Transilvania, 2016, disponibil:

http://www.albatransilvana.ro/Lista_edituri_catalog_2016.pdf

Festivalul de poezie – Como, Italia, aprilie, 2017;

Partener, lansare carte „Poezii patriotice” de Mihai Eminescu, Ed. ANAMAROL, Bucureşti – Diplomă, medalie: Salonul Naţional “Mihai Eminescu”, Parlamentul României, 11 ianuarie 2017, Disponibil: http://uzpr.ro/salonul-national-mihai-eminescu-3/; Partener, lansare carte „Scrisori”, de Mihai Eminescu, Ed. ANAMAROL, Bucureşti, iunie 2017 - Diplomă, medalie, Salonul Naţional „Mihai Eminescu”, Parlamentul României, iunie 2017;

Diplomă, Congresul Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Artă, 2017, Craiova.

Diplomă, Congresul academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Artă, 2018, Cluj Napoca.

edituraanamarol@gmail.com

www.cugetdeciexis.blogspot.com

www.cugetdeciexis.blogspot.ro

Salonul Naţional „Mihai Eminescu”

Miercuri, 11 ianuarie 2017, orele 15, a avut loc, la Palatul Parlamentului, Sala de expoziţii „Constantin Brâncuşi”, vernisajul Salonului Naţional „Mihai Eminescu” -Expoziţia Naţională de medalii, insigne, plachete, filatelie, cartofilie, carte veche, grafică, pictură şi alte materiale dedicate, de-a lungul timpului, lui Mihai Eminescu, poetul nostru naţional.

Manifestarea organizată de Camera Deputaţilor – Centrul Internaţional de Conferinţe, Direcţia de Marketing, în colaborare cu Gruparea Colecţionarilor de Medalii şi Insigne „Mihai Eminescu”, din cadrul Societăţii Numismatice Române, cu ocazia aniversării a 167 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti, a celui mai mare patriot român, Mihai EMINESCU. Toţi participanţii au primit diplome de participare şi medalionul realizat pentru această manifestare.

Un frumos program artistic s-a desfăşurat în cadrul vernisajului invitat special Paul Ciprian Surugiu-Fuego. Cu această ocazie s-a lansat volumul: Poezii patriotice, de Mihai Eminescu, Ed. ANAMAROL prin Rodica Elena Lupu a dăruit 150 de cărţi celor prezenţi. Partener la această manifestare: Editura ANAMAROL, etc.

8 iunie 2017 - LUCEAFĂRUL... Manifestare culturală dedicată lui Mihai Eminescu – Palatul Parlamentului. Lansare carte SCRISORI, de Mihai Eminescu, Ed. ANAMAROL, Bucureşti, prin Rodica Elena Lupu, a dă+tuit 100 de cărţi celor prezenţi.

Despre scriitoare:

Reuşesc să stabilesc uşor puncte de comunicare cu cei care iubesc cartea. Şi asta pentru că formaţia mea este de umanist, de carte, de cultură aşa cum o înţelegeam pe vremuri nioi, intelectualii. Aveam nişte modele, pe care am încercat să le urmăm.

Admiraţie, Rodica Elena Lupu! Şi nu pentru că azi am aflat că am fost şi sunt modelul dumneavoastră încă din liceul urmat, secţia umanistică. Vă admir pentru ceea ce scrieţi din suflet, pentru suflet. Poezia ţine de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a fiinţei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumuseţe, în rugăciune intri pentru a te integra absolutului.

Am citit cu plăcere volumele “Printre silabe” şi “Solitar”, semnate Rodica Elena Lupu, care au apărut la Ed. Dacia Cluj Napoca. Poeziile m-au încântat şi prevăd că veţi avea un viitor strălucit în literature. Aveţi ce meritaţi, continuaţi şi scrieţi, aveţi talent, aveţi ce meritaţi din toate punctele de vedere.

Zoe Dumitrescu Buşulenga

Bucureşti, 1998

Sunteţi un poet rotund, consistent – pe la vers, cum e “Bonifacia” pe la trup. Mi-au sunat bine, sensibilele: “Clipa”, “Iarba”, O îmbràţişez pe poetă şi o re-salut pe editoarea mea preferată.

Paul GOMA, Paris, 2007

In raport cu proza realistă şi cu poezia de notaţie, "reportajele eseistice" ale Rodicăi Elena Lupu (din "Românie, plai de dor" (2004), mai cu seamă) interesează prin îndepărtarea de un canon şi o neobişnuită "vorbire în două limbi" sufleteşti. Impresia este în afară de comun. Pretutindeni, există aici o exultare a lumii şi o fericire a diversităţii ei fiind evident că aceasta nu-i o "literatură descriptivă" sau "geografică" pentru că şi atunci când subiectul ar fi, măcar în aparenţă, adaos de realitate imediată sau chiar un panoptic, esenţiale sunt sufletul contemplativ, starea lui de beatitudine, lamura. Ceea ce la altţi poate să fie numai "reportaj"sau şiruri de fotografii, aici pare a fi mai mult, şi chiar şi este: o emoţie continuă şi o exaltare în faţa elementelor naturale care, în măreţia lor, traduc în chip nedesluşit ceva din cele ce nu se văd ci doar se presimt..

Aceasta este, oricât ar apărea drept neobişnuit, expresia unui suflet arhaic. Nicăieri materia expusă nu se învoieşte cu raţiunea rece şi prea de tot "modernă" căci felul insuşi de a se exprima porneşte dintr-o realitate de dincolo de clipă şi atinge un punct atât de indepărtat de contingent încât totul pare că vine de demult şi poate chiar dintr-o dimensiune paralelă.

Şi temele sunt "vechi" ori, mai bine spus, inactuale prin materia lor ireductibilă. O schemă de umanitate originară se întrevede peste tot, in această literatură care năzuind a fi europeană izbuteşte să fie la izvoarele Europei, unde stapâneşte "fenomenul choral"şi unde natura însăşi se înveştmântează într-un fel de magie prin care ne vorbeşte, comunicând în straturi de "tipar"ancestral.

In fond, scriitoarea exemplifică un "reportaj etnologic" călăuzit de altfel de principii decât raportul în imediat şi "prezenteismul"şi ilustrează o specie ce va trebui să capete "teoria" deopotrivă cu materia aplicată, aşternută aici.

Artur SILVESTRI, 2007

Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la Rene Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.

Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.

O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoţie tulbure.

Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.

Octavian PALER

Ianuarie, 2007

Intr-o lume în care totul se vinde şi totul se cumpără, generozitatea Rodicăi Elena Lupu surprinde, intrigă şi emoţionează. Personalitate multilaterală şi complexă, ea se ridică deasupra timpului şi reuşeşte să-şi dăruiască existenţa unui anotimp al cărţii. Fie că este editor, fie că este autor, Rodica Elena Lupu refuză efemerul şi caută să aşeze în fiecare cuvânt eternitatea. In roata norocului, destinul îi ţese călătorii din care se întoarce, ca dintr-un curcubeu, să ne spună din ce sunt făcuţi norii. Din ispita cunoaşterii lumii, poezia ei ne destramă în culori egale cu veşnicia. Intâlnirea cu Rodica Lupu Elena e un transplant de tandreţe.

Conf. univ. dr. Dona TUDOR

Bucureşti, 2008

Am „răsfoit“ cu inverşunare printre înregistrările de la Lansarea de carte de la Teatrul Nottara din Bucureşti până am dat de cuvântarea ta. Şi am fost răsplătită pe deplin. E mare minune să te văd şi să te aud aşa de aproape, vorbind aşa de frumos. Ai pus cu adevărat virguilele mai aproape de cuvinte, acolo unde se cerea. Sunt bucuroasă ca sunt şi eu ardeleancă, lângă tine, cu gândul. Te sărut cu drag şi te felicit,

Dr. ec. Gabriela Căluţiu SONNENBERG

Benissa, Spania, octombrie 2010

Aştept alte cărti semnate de dumneavoastră. Pe lângă faptul că vă admir, îmi oferţti şi clipe plăcute pentru suflet / inima. De aceea, întotdeauna îmi va face plăcere să va "citesc" / văd / ascult. Pentru că aveţi o personalitate puternică, pentru că sunteţi o femeie puternică, pentru că luptaţi pentru recunoşterea unor valori personale care, altfel, datorita vieţii / societăţii în care trăim plus răutatea caracteristică, ar trece neobservate. Cu mare drag, aici, oricând, pentru totdeauna, a dumneavoastră,

Carmen DOROBANŢU

Bucureşti, 08 Octombrie 2010

Parafrazându-l pe Woody Allen (“de vrei să faci cu adevărat un bine umanităţii, povesteşte-i o glumă bună”) voi spune: de vrei cu adevărat să faci ceva pentru românii de pretutindeni, apelează la Rodica Elena Lupu. O personalitate în acelaşi timp puternică şi sensibilă, pare că îşi trage seva din frumuseţea sufletului romănesc (orişiunde ar fi el în această lume). Are Rodica Elena Lupu o căldură aparte în glas, o căldura ce te îndeamnă la confesiune, prietenie…Deopotrivă, în vers ca şi la radio, poeta va fi mereu ”semănător de stele / Sub plugul de argint al Ursei Mari / În brazda cerului să înalţ castele / Un Paradis de trandafiri solari” (“VISUL MEU”) Iubesc o poezie a Elenei Rodica Lupu, ”VOI TRĂI”: Voi trăi./ O voi lua de la capăt./ Aşa îmi spuneam. Ştii./ mâine…viitorul…/ Acum e doar o perioadă de tranzitţe… Vă întreb: poate această Doamnă să înţeleagă sufletul românului plecat să-şi găsească norocul departe? Eu cred că da. Aşa cum bine o defineşte Dona Tudor, într-o ţară în care totul se vinde şi se cumpără, Rodica Elena Lupu este un dar de suflet!

Poeta Evelyne CROITORU

Bucureşti, 24 oct. 2010, la 2:30 pm

Scriitoarea Rodica Elena Lupu şi-a prezentat
la Ambasada României, Madrid, volumul bilingv 'Cât mai e vreme'

Madrid, 29 octombrie 2010 –

Corespondentul Agerpres, Ruxandra Constantinescu, transmite:

Scriitoarea Rodica Elena Lupu şi-a prezentat joi seară, la Ambasada României din Madrid, volumul de poezie bilingv 'Cât mai e vreme/Cuanto tiempo queda', odată cu CD-ul 'Refrene de neuitat', o compilaţie a unora dintre cele mai cunoscute melodii tradiţionale româneşti.

“Scriu şi voi scrie. În fiecare dimineaţă mă gândesc cu drag la amintirile adunate de-a lungul vieţii. Consider că e ca un cont în bancă - iei de acolo ce ai nevoie - iar sfatul meu e să faceţi la fel, să adunaţi multe lucruri şi amintiri în contul acesta, şi să le mulţumiţi tuturor celor care au contribuit la acel cont. Eu le mulţumesc tuturor că şi azi strâng, şi o să mai strâng”, a mărturisit scriitoarea.

Din punctul de vedere al reprezentanţilor misiunii diplomatice de la Madrid, consilierul Anamaria Almăşan a observat că 'este o plăcere să vedem că în tumultul preocupărilor zilnice, şi în pofida diverselor vicistitudini, mai există oameni care scriu poezie. Ne faceţi să ne mai oprim o clipă din aceste preocupări, să ne mai uităm la condiţia noastră, să ne uitam la spaţiul care ne înconjoară, la viaţa însăşi'. Ea a amintit cum Ambasada a încercat mereu să sprijine legăturile culturale dintre Spania şi România - 'să sprijine dialogul dintre sufletul românesc şi cel spaniol' - iar prezentarea de joi este un exemplu cât se poate de bun în acest sens, a mai spus ea, îndemnându-i totodată pe români să vină la astfel de evenimente, să participe şi să aducă şi idei noi, care să fie puse în practică cu ajutorul Ambasadei.

Rodica Elena Lupu a publicat numeroase volume de proză şi poezie, precum şi eseuri şi povestiri în reviste din România şi din străinătate. Ea este membru de onoare al unor asociaţii interculturale din Nurnberg şi Quebec şi membru al Academiei de ştiinţe, literatură şi arte din Oradea. Evenimentul de joi seară a fost organizat în colaborare cu cu Radio Diaspora On-line din SUA, şi cu sprijinul Asociaţiei Românilor din Comunitatea Madrid, al Camerei de Comerţ Româno-Spaniole, al publicaţiilor Român în lume şi Gândacul de Colorado din SUA, precum şi al editurii ANAMAROL din Bucureşti.

AGERPRES, 2010

Sunt onorat că printre prietenii mei de suflet se află şi distinsa doamnă Rodica Elena Lupu, descinsă şi ea din Ardealul meu istoric, una dintre cele mai importante scriitoare ale ţării noastre. Regret că nu am putut fi prezent la manifestarea prilejuită de lansarea volumului „CÂT MAI E VREME”, ediţie bilingvă româno-spaniolă, iniţiativă lăudabilă a Ambasadei României la Madrid de a promova valorile culturii româneşti. Volumul ce se va lansa va fi o invitaţie pentru cititor de a cunoaşte opera acestui scriitor complet şi complex şi fiecare va rămâne uimit de setea şi curajul cu care romanciera şi poeta pătrunde în abisul fenomenului uman- fiind obsesia melancolică a întregului demers artistic al autoarei de a găsi şi ilumina adevărul despre paradoxala şi frenetica lumină plină de umbre care este fiinţa umană. Acest volum este încă o săgeată trasă din inima Elenei Rodica Lupu care arde de mult timp pentru poezie. Nu pot decât să mă bucur încă o dată pentru darul pe care ni-l face prin această carte, pentru succesul domniei sale şi nutresc speranţa că demersul excelenţei sale, doamna ambasador, Maria Ligor, va deveni o permanenţă şi că mulţi alţi reprezentanţi ai lumii literare şi artistice vor avea şansa să fie cunoscuţi peste graniţele ţării.

Cu deosebită consideraţie,

Paul Ciprian Surugiu-FUEGO

Bucureşti, 2010

Poetă şi prozatoare de succes, doamna Rodica Elena Lupu se prezintă cititorilor ca o creatoare de inspiraţie contemporană, tratând – cu har şi îndrăzneală – o serie de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice ale acesteia.

Dacă poezia sa se caracterizează prin simplitate şi sinceritate, cu o zicere caldă, de preţuire pentru om şi natură - vezi cărţile „Voi trăi...Clipa”, „Autoportret”, „Între anotimpuri”, „Cât mai e vreme” şi alte câteva, romanele sale abordează relaţii mai deosebite dintre cupluri şi grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reuşindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care îşi captează cititorii. Aici s-ar aşeza romanul „Glasul inimii” - un fel de saga românească - aflat la a doua ediţie; tot în acest spaţiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eterna poveste”, dar şi recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată tentă poliţistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de un bun scenariu de film.

Scriitoarea Rodica Elena Lupu este şi un excelent editor, conduce casa de editură „ANAMAROL” cu o susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate se mai adaugă şi o carte pentru copii, precum şi susţinuta-i muncă de om de radio; avem aşadar un profil exemplar al omului-cultural, atât de necesar timpului de faţă.

Radu CÂRNECI

poet, eseist, traducător, jurnalist

Revista Bucureştiul literar şi artistic, nr. 4 7, aprilie 2012

Climate literare, nr.55, iulie 2012

Dacă ar fi să plec pe o mare albă în căutarea unui ostrov şi aş lua cu mine în barcă toată opera Rodicăi Elena Lupu, m-aş scufunda înainte să mă văd ieşit în larg. Pentru colega şi prietena Rodica Elena Lupu, personaj ca şi mine în aceeaşi poveste fără sfârşit a literaturii. Liricei şi minunatei Rodica Elena Lupu, ale cărei versuri şi nobile fapte editoriale mă fac să sper că literatura română nu va rămâne singură în noaptea istoriei.

Cu preţuire şi drag,

Emil LUNGEANU

Membru Uniunea Scriitorilor România

Secretar general de redacţie al revistei Literatorul,

Bucureşti, 2013

Citind o carte, deschizi o fereastră a lumii, scriind o carte, deschizi fereastra inimii tale, spre suflet, şi lumea privind vrea să te cunoască. Poetul este o fiinţă firavă, slabă, da, dar în toată puterea cuvântului! Poetul se ţine de cuvânt! Iubesc poezia frumoasă, sensibilă, feminină, cristalină, pură. Ea este o esenţă de spirit. Aparatul poetic trebuie să funcţioneze la parametri maximi. Printre silabe, poeziile semnate de Rodica Elena Lupu sunt minunate gânduri printre rânduri… Să lăsăm timpul… cel mai mare critic este timpul. Doar el selectează şi clasifică valorile.

Mariana Ionescu

Scriitor, critic literar, membră

a Uniunii Scriitorilor din România

27 ianuarie 2013

Rodica Elena LUPU este creatoarea unei lirici speciale, al cărei mesaj vibrant incumbă melancolie, reverberante aduceri aminte, încercând regrete pentru o minunată lume, demult dispărută în uitare: casa părintească şi vremurile de glorie ale poeziei autentice.

Gheorghe. A. STROIA

Scriitor, editor, 2013

LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI…CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL

de Rodica Elena LUPU, Ed. ANAMAROL, Bucureşti

Prozatoare, poetă, editoare curajoasă, o ardeleancă bogată în experienţele vieţii, Rodica Elena Lupu îşi păstrează măsura talentului şi a exigenţei estetice în această carte cu titlu atât de înţelept şi atractiv. Înţelept, pentru că ne trimite spre un nou spectacol, nu totdeauna optimist, al vieţii noastre individuale sau colective. Pe stradă, în pieţele publie, sau numai în gând, se vântură cotidian, într-adevăr „lume multă”, indivizi de toate orientările sociale şi morale, dar aşezaţi pe un cântar al spiritului, prea puţini se dovedesc oameni adevăraţi. Expresii ale umanismului autentic de ieri şi de azi. Cu acest sentiment am deshis paginile noului volum, dintre cele multe ale autoarei, şi m-am bucurat că se deschide cu o efigie bine conturată de colegul şi prietenul nostru Radu Cârneci, generos, ca totdeauna de-a lungul vieţii, în stimularea şi orientarea artistică a oamenilor talentaţi. Avea şi de data asta motive s-o facă, fără şovăire:

„Poetă şi prozatoare de succes, doamna Rodica Elena Lupu se prezintă cititorilor ca o creatoare de inspiraţie contemporană, tratând – cu har şi îndrăzneală – o serie de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice ale acesteia.

Dacă poezia sa se caracterizează prin simplitate şi sinceritate, cu o zicere caldă, de preţuire pentru om şi natură - vezi cărţile „Voi trăi... Clipa”, „Autoportret”, „Între anotimpuri”, „Cât mai e vreme” şi alte câteva, romanele sale abordează relaţii mai deosebite dintre cupluri şi grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reuşindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care îşi captează cititorii. Aici s-ar aşeza romanul „Glasul inimii” - un fel de saga românească - aflat la a doua ediţie; tot în acest spaţiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eterna poveste”, dar şi recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată tentă poliţistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de un bun scenariu de film.

Impresionează, chiar de la început, forţa de concentrare şi sensibilitatea cu care autoarea îşi retrăieşte copilăria, cu inocenţa şi minunile acestei vârste binecuvântate. O copilărie trăită în lumea satului, în preajma ocrotirii bunicilor, la lumina învăţăturii de la şcoală şi biserică. Totul sobru, direct, ca să putem citi şi crede, în final: “Copilăria este o imensă nevoie de mirare. Inocenţa copiilor te face să visezi, ignoranţa lor te face să surâzi.”

În lumea satului de ieri, autoarea ne ia de mână să asistăm la o multitudine de întâmplări semnificative pentru acei ani şi acea vârstă, a purităţii şi curajului, cum se întâmplă în schiţa Crăciunul copiilor. Pe când official, la şcoală, Moş Gerilă ocupase abuziv locul lui Moş Crăciun, o fetiţă isteaţă, sfătuită de mamă, alege să recite, pe neaşteptate, mirându-şi învăţătoarea şi asistenţa de la serbarea şcoalară cu poezia Crăiunul opiilor de Otavian Goga, autor, încă, parţial, interzis şi el. Evocarea se încheie cum se poate mai frumos şi mai conludent:

“Copilul care a rămas neclintit în decizia lui de a povesti celorlalţi despre Moş Crăciun, atunci când nimeni nu îndrăznea nici să-i pronunţe numele, a dat celor mari, fără să ştie, o lecţie de rezistenţă şi demnitate. A arătat că bunul-simţ şi puritatea sunt arme care dau putere celor ce se tem de duşmani vremelnici. A spus răspicat, curajos şi fără teamă ce gândea şi simţea mângîiat pe creştet de aripa sfântă a îngerului din poezia lui Goga. Iar îngerul, dacă e să dăm crezare poetului, sigur i-a povestit Moşului „ce copil şi ce purtare” a întâlnit el în clasa I, în Ajunul Crăciunului, din anul…. „Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să vă-nspăimânt, cum veniră se făcură...”. Parcă aşa spunea măria sa Eminescu.”

Crescând, adolesenţii dau de alte experienţe şi întâmplări, cum sunt cele din capitolul Prima şi ultima ţigare, sau în Scrisoare, sau şi mai emoţionant în Nevoie de prieteni, în care dragostea pentru animale dobândeşte pagini remarcabile.

De profesie jurist, Rodica Elena Lupu îşi punctează experienţele – nu toate fericite – înfăţişându-ne episoade din viaţa justiţiei actuale, în Documentele lipsesc şi mai ales în Hazardul îţi joacă feste, unde citim acest corosiv tablou final:

“Mie mi-ar plăcea să-i văd pe aceşti oameni ai legii în continuare cu peruci. Credeţi-mă, le dă o eleganţă şi o distincţie de-ţi vine să-i respecţi şi chiar să crezi în profesionalismul lor! Dar aşa, când le vezi pe fetele alea cu buze groase şi roşii, cu părul blond făcut inele, cu tocuri de “cinşpe centi” pe care se clatină, cu halatul pe braţ, ca să li se vadă decolteul şi unghii cu picăţele, ştii că nu au nimic în cap. În loc să se preocupe de studiat dosare, picteză frunzuliţe pe unghii de doi centimetri lungime. Prea mulţi avocaţi în ţara asta, prea mulţi! Şi mulţi proşti care se dau pe mâna lor, dar cine să-i scotocească în portofel?

Homo, homini lupus!”

Călătoare pasionată prin lume, ajunge şi în Grecia, de unde trimite în pagină aceste impresii actuale, revelatoare şi pentru mine, care cunoscusem parcă o altă Eladă. “Grecii sunt autodistrugători, ca şi românii. Şi totuşi, Acropole e acolo măreţ de mii de ani. Priveam în zare şi mă gândeam la greci şi la Grecia lor. Cum e posibil ca o ţară cu atâta istorie şi filosofie să fie atât de bezmetică azi? Să ai atâtea mări albastre, atâtea bucurii de mii de ani şi să te plângi de sărăcie? Păi ce faci cu turismul? Numai din turism faci milioane de euro anual. Dar mai fă şi altceva nu numai asta! Mai fă de exemplu şi curăţenie!” Aşadar, cutreierând toate vârstele şi stările lor sufleteşti, determinate şi de condiţiile social-politice acutuale, autoarea se confruntă şi cu soarta bătrânilor, exlamând, cu poetul latin Vergiliu Fortunate senex (Fericit bătrân), dar tot în latină şi cu Vae Sali (Vai de el singur). Cu simţul umorului, ajunge şi la constatarea Cât trăieşti bârfeşti, o mică antologie în materie.

Despre romanele sale, altădată! Dar despre ele, s-a pronunţat încă din 2007, regretatul Otavian Paler, precum şi despre poeziile prolifricei autoare din volumul Cu în-ce-ti-ni-to-rul:

“Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la René Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke. Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.

La poeziile preferate de Octavian Paler, eu aş mai adăuga “Neânţelegre” din volumul Între anotimpuri, “Zăpadă” şi “Rezervaţie” din volumul Autoportret, ca şi frumosul “Cântec târziu” din volumul Haos.

Cu aceste titluri şi cu altele de acelaşi elevat nivel artistic s-ar putea alcătui o întreagă antologie, exigent şi convingătoare.

Ion BRAD

Revista Cultura literară
pag. 19 din 16 octombrie 2014 / nr. 38

PUTEREA DESTINULUI

Într-un roman se naşte un dramaturg, în stare să-l transforme într-un reuşit scenariu de film.

Romanul „Puterea destinului”, de talentata poetă şi prozatoare Rodica Elena Lupu ne relevă prin structura compoziţională frecvenţa dialogului, indicaţiile scenice şi suspansurile aşezate la locul lor - un autentic dramaturg. Tematica, natura personajelor, conflictul, căutările lor asidue, este ca într-un roman poliţist. Personajele din felurite generaţii sunt foarte ciudate, în felul lor. Dinu, rănit într-un acident de maşină provocat de soţia lui Eva, la ieşirea din spital este luat de Mara acasă la ea, intre ei îmfiripându-se o idilă, dar într-o zi, surpriză pentru cei din familia lui se întoarce acasă. Eva care se preface că îşi pierde luciditatea îşi revine şi se declanşează o nouă serie de conflicte. E implicată în demersul epic şi fiica lor, care are un mariaj nefericit cu escrocul Grig, un personaj din stirpea lui Dinu Păturică, din romanul „Ciocoii vechi şi noi”, al lui Nicolae Filimon, Tănase Scatiu, din romanul omonim al lui Duiliu Zamfiresu, Stănică Raţiu, din „Enigma Otiliei”, arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace, un avocat fără procese, Iancu Urmatecu din „Sfârşit de veac în Bucureşti”, de Marin Sadoveanu. Este un personaj care ruinează o întreagă familie prin patima jocurilor de noroc.

Personajele sunt oameni obişnuiţi, nici eroi de epopee, nici săraci, nici sfinţi. Romanul acesta răspunde, parcă, cerinţei autenticităţii din gândirea estetică a lui Camil Petrescu. Prin vivacitatea acţiunii, prin cultul amănuntului în analiza comportamentului personajelor din felurite cupluri, romanul Rodicăi Elena Lupu este un roman modern, realist, cu admirabile analize psihosociale şi discrete note de roman poliţist ceea ce sporeşte interesul cititorului. Frumos scris, romanul are, cum spuneam, structura stilistică a unei piese de teatru sau scenariu de film.

Romanul social, erotic, psihologic „Puterea destinului”, de Rodica Elena Lupu impresionează prin autenticitate, prin firescul oamenilor, prin francheţea, curajul cu are abordează probleme delicate, relaţii, vicii într-un stil foarte direct şi original. Autoarea se distinge prin îndrăzneala spiritului său de analiză şi de a prezenta totul realist, fără să tăinuiască nimic din ceea ce este omenesc. A existat în istoria criticii că o femeie romancier nu dezvăluie nimic din ceea ce este strict mister în sufletul feminin. De aceea mari spirite critice au apreciat atât de mult pe romanciera Hortensia Papadat Bengescu care ar fi depăşit acest handicap în prezentarea personajelor sale feminine. Aşa stau lucrurile şi cu romanul „Puterea destinului” care cucereşte în chip deosebit prin frumuseţea şi profunzimea gândirii şi a stilului aforistic.

Prof. univ. dr. Ion Dodu BĂLAN

Scriitor, critic literar, istoric, folclorist

Bucureşti, Iuie, 2014

Generoasă, cu rafinament și eleganță stilistică precum slovele făurite ale tălmăcirilor ce se ivesc cu atâta firesc și savoare din vârful condeiului, Rodica Elena Lupu a creat cu inspirație, talent și tenacitate un univers inedit, caracterizat prin diversitate tematică și o deosebită expresivitate artistică, un randez-vous cu lumea, într-o formulă de descătușare prin demontarea cunoașterii în entități unitare de trăire. Cu aceeași senină delicatețe cu care scrie și poezie ne dezvăluie setea de absolut, așteptări, împliniri, eliminând denivelările, șlefuind înălțările și acoperind cu iubire hăurile disperării și urii. Căci pentru Rodica Elena Lupu iubirea este răspunsul la toate întrebările, refugiul pentru identificarea soluțiilor lumii. Restul - doar arhitecturi, socializare, logos și iluzii…

Lili BOBU,

Preşedinte Aociaţia Culturală Regal D’Art, 2014

RODICA ELENA LUPU
PUTEREA DESTINULUI şi DINCOLO DE TIMP

Odată cu publicarea romanelor „Puterea destinului”, editat la prestigioasa Editură ANAMAROL, Bucureşti, 2013 şi „Dincolo de timp”, Ed. Fundaţia Academia Dacoromână „Tempus DacoRomânia Com Terra”, 2012, doamna Rodica Elena Lupu punctează o nouă reuşită, un nou tablou de ansamblu în palmaresul său literar. Pentru orice observator ce se opreşte din fuga nestăpânită a vieţii, meditând pentru o clipă la pregnanţa simptomatologică a omenirii, devine acut sentimentul că mileniul trei va intra într-o zonă a spiritualizării, nu numai ca modalitate de existenţă dar şi din punctul de vedere al capacităţii societăţii de a se scutura de impurităţi printr-un proces de autocurăţire, practic printr-o atitudine hotărâtoare chiar şi a celor neimplicaţi direct. Acestă atitudine devine evidentă cu fiecare pagină citită din cele două volume, „Puterea destinului” sau „Dincolo de timp”. S-a întâmplat ca mai întâi să cunosc, şi să mă impresioneze, personalitatea scriitoarei, autoare a nu mai puţin de 65 de cărţi! adică mai multe decât anii de viaţă ai domniei sale, o perseverentă căutătoare de talente literare şi director al prestigioasei edituri Anamarol, care înaintea acestei deveniri a bătut ţara în lung şi-n lat în calitate de redutabil inspector financiar. Iată omul!

Posesoare de temeinice studii economice şi juridice, combinând exactitatea cifrelor cu aplicarea corectitudinii, doamna Rodica Elena Lupu şi-a format un rarisim cod al judecăţilor de valoare sublimat în literatură sub forma unui laser puternic ce pătrunde în adâncimile structurilor de categorii diferite, psihice, umane şi sociale, desfăcând răul ori binele unei societăţi aflate în derivă, nu în scop vindicativ ori pentru o simplă etalare ci ca formă de luptă împotriva carenţelor unei lumi aplecată pe o pantă greşită.

În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acţiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în faţa unui scenariu inedit, uşor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuieşte fără milă moravurile unei societăţi imunde. Cu un condei straşnic mânuit, în prima parte a cărţii – cu vizibilă tentă de intrigă poliţistă - ne introduce în lumea suburbană a înţelegerii de fond sau mai bine-zis a neînţelegerii între membrii unei familii. Relaţia soţ-soţie, părinţi-copii, fraţi-surori, socri-gineri, dar şi aceea de bărbat-femeie din punctul de vedere al supremaţiei este cu succes reprezentată de personajele cărţii şi acţiunile lor. Soţia împovărată de grijile inerente ale unei căsnicii - serviciu, copii – nu mai poate răspunde romantismului de început şi soţul, neglijat, îşi găseşte aleanul în braţele alteia din anturaj. Este punctul de pornire a unui comportament deviant, ocazie cu care autoarea îşi intră, cum s-ar zice, în atribuţii, conducând firele scriiturii, dezvăluind astfel, fără cruţare, tarele unei societăţi cu apucături sicofante şi criminale, de nivel epidermic: superficialitate, necinste, corupţie, infidelitate, care duc la neîncredere, crime nesăbuite, boală, intrigi, delaţiuni, intervenţia justiţiei. Niciunul din personaje nu este pozitiv şi totuşi, în desfăşurarea abrazivă a întâmplărilor din viaţa acestei mici comunităţi, cu toate relele, neînţelegerile şi natura diferită a intereselor, scriitoarea găseşte modalitatea firească, lipsită de ostentaţie, de a aduna apele resurselor de bine, parcă de nicăieri venite, parcă dintotdeauna aflate în subconştientul colectiv, învingând într-un sfârşit adevărul şi puterea justiţiară într-o formulă subtil echivocă, lăsând în grija viitorului alte provocări…

Partea a doua, tot sub formă de scenariu, ne aduce în lumea subţire a intelectualilor şi oamenilor de afaceri dintr-un spaţiu provincial. Personajele sunt de altă factură umană, cel puţin la nivelul pretenţiilor, în realitate aflate într-o derivă endemică. Treptat, cu aceeaşi îndemânare, doamna Rodica Elena Lupu devoalează neîmpliniri, infidelităţi, duplicităţi, slăbiciuni de caracter, componente ale unei gândiri egoiste şi superficiale, ale unei existenţe lipsite de idealuri din sânul unor familii aflate în pragul falimentului moral şi material. Şi totuşi… personajele găsesc resursele, parcă ajutate de întâmplare, să-şi adune forţele, să se aleagă apele cele bune de apele cele rele.

Romanul „Dincolo de timp”, de factură clasică, se înscrie în alt registru, exclusivist, al lumii intelectuale (de medici) şi al oamenilor de afaceri din industria cosmetică din oraşul Cluj, unde, însă, omenescul are aceleaşi manifestări izvorâte din calităţi şi defecte. Ca-ntr-un joc de biliard, interesele şi, mai ales, sentimentele se ciocnesc, bila cea albă, exponenta calităţilor fără apărare în faţa răului, căzând în hăul sinuciderii. Acţiunea se desfăşoară într-o normalitate absolută, faptele derulându-se una după alta şi reclamându-se una pe alta. Într-o societate aşezată, a cutumelor stratificate, cum este aceea din inima Transilvaniei, iresponsabila nestatornicie amoroasă a doctorului Luca declanşează jocul vieţii şi al morţii, aruncând „dincolo de timp” destine nevinovate, cum ar fi al soţiei credincioase, al copilului încă nenăscut dorit de concubină, declanşând un turbion de trăiri şi răsturnări de situaţii, cu impact major, pentru ca apoi, apele să se aşeze într-o statornicie a firescului, fiecare personaj primindu-şi plata. O pagină impresionantă, demnă de reţinut prin candoare dar şi realism, este aceea în care scriitoarea aduce în prim-planul povestirii pe tânăra şi atrăgătoarea Alma. Însingurată, îndurerată de pierderea mamei, debusolată, aflată la vârsta delicată a căutării sinelui, Alma trece examenul maturităţii printr-o experienţă dură dar, departe de a o macula, o proiectează pe o coordonată a asumării responsabilităţii unui drum drept şi frumos, fără compromisuri.

Dincolo de timp şi dincolo de acţiunea ce nu îţi permite să laşi cartea din mână, se înfiripează o filosofie curată şi adevărată despre valorile imuabile ale omenescului ce au guvernat dintotdeauna societatea, eludarea lor conducând la sancţiuni în plan personal.

Scriitoarea Rodica Elena Lupu are predilectă înclinaţie către desluşirea destinelor umane, şi nu doar reflexivă, ci implicându-se şi manevrând sforile faptelor, trăilor, acţiunilor, tratându-le diferit, după valoarea lor morală, într-o trepidantă şi firească desfăşurare, creând personaje-tipologii, într-o abordare stilistică adecvată. O scriitoare adevărată, prolifică, ale cărei cărţi sunt căutate, citite şi aşteptate. Felicitări!

Eliza ROHA

Membră Uniunea Scriitorilor România

Bucureşti, 2014

O seara deosebita! Un regal "poetic"! O seara in care doamna scriitoare Rodica Elena Lupu a stralucit din nou si a radiat dupa eforturile de realizare a unei antologii de poezie contemporana care va insuma 20 de volume pentru poeti mai putin cunoscuti sau chiar debutanti. FELICITĂRI, doamna scriitoare! Vă doresc multă sănătate şi să duceţi la bun sfârşit misiunea asumată!

Carmen DOROBANŢU

28 sept. 2015, Bucureşti, Librăria Mihai Eminescu

Templul culturii - librăria Mihai Eminescu - a găzduit ieri, 28 septembrie 2015, sub auspiciul promovării culturii naţionale şi egida de colecţie a editurii ANAMAROL, Rexlibris Media Group - Sydney, partener media Radio ProDiaspora, un mare eveniment de cultură. Au fost lansate 17 volume, din care: 1 volum de Poeme Cifrate Multilingve - autor George Roca - curator al graficii, 15 volume Antologie de poezie ANAMAROL - Simbioze lirice şi 5 volume de Antologie de proză ANAMAROL - Scripta Manent, editor Rodica Elena Lupu.

Gazda evenimentului, Directorul Editurii ANAMAROL şi membră a Uniunii Scriitorilor din România, Rodica Elena Lupu, un om cu caracter, forţă şi energie cât pentru zece, o personalitate puternică ce confirmă siguranţa de sine, a compus iscusit o întâlnire de zile mari cu admiratorii cuvântului şi iubitorii artei. Eu o numesc atomul cu plus - care dă mereu cu pozitiv. Prietenii apropiaţi îi spun: Omul minune - care face şi desface. Sala mare a librăriei era plină. Puţinele scaune au fost ocupate de primii veniţi, restul, în număr impresionant pentru o lansare, au stat în picioare. Prezenţi la eveniment au fost nume mari, slujitori ai artei şi culturii: Paul Surugiu - Fuego, Emil Lungeanu, Ion Dodu Balan, George Roca (Australia), George Corbu, Nicolae Dan Fruntelată, Dona Tudor, Veronica Maria Florescu, Ion Horea, Elena Armenescu, Ana Calina Garaş, Dan Bodea şi mulţi alţii.

Totul s-a întâmplat cu naturaleţea şi şarmul simplităţii. Au venit ca de la sine în simţirea noastră. Prin poezie şi proză poți mângâia oamenii, o lacrimă, un vis. Plămădite din suflet de om, cu trudă și sensibilitate, citind spectacolul cuvântului, lucrarea sa creatoare, dai peste un munte de frumuseţe, o poartă deschisă spre universul limbii române.

Pare uşor a scrie proză şi poezie, dar nu e nici pe departe o joacă, ci trăire intensă, voinţă, multă muncă şi pricepere. Unii oameni au fost milostiviţi cu zestrea talentului nativ şi pentru aceşti aleşi ai sorţii curgerea scrisului are o aşezare luminoasă, ca o suflare dumnezeiască, cu o cursivitate aparte, muzicală. Pentru alţii în schimb, arta scrisului se capătă cu anii. Bogăţia cuvântul deţine straturi de adâncime ce merită explorate. Nu reiterez concepte care au fost scrise de oameni cu scriere înaltă, însă am convingerea că tenacitatea, determinarea şi dorinţa de frumos este un bun început. A se crede că taina cuvântului poate fi cuprinsă uşor este doar o iluzie. Dar..., fiecare pas înseamnă evoluţie, cunoaştere, creştere, descoperire, un îndemn la lucrarea faptelor bune şi la întemeieri viitoare.

Chemat de prietena sa bună, Rodica Elena Lupu, artistul Paul Surugiu - Fuego a răspuns pozitiv invitaţiei şi ne-a onorat cu un discurs bine conceput şi la obiect, desprins din recuzita harului său, trudei şi solidităţii tocmirii artistice, armonizat cu inflexiuni poetice, versuri scrise de marele poet basarabean-român Grigore Vieru, Nicolae Dabija şi amfitrioana evenimentului, aducând cu sine un fragment de iubire, sensibilitate şi pasiune. Aşa cum totdeauna reuşeşte, Paul Surugiu - Fuego nu se dezice, emoţionează ascultătorul. Ne-a impresionat! Din acest ambitus generos al împlinirii sale artistice, arta emoţiei şi pasiunii se scrie, se recită şi se cântă cu dăruire şi cu suflet. Ca o probă a vocaţiei multiforme, şi la acest eveniment de carte frumosul şi cultul artei sale s-a aratat auditoriului prin expresivitate, sinceritate, simplitate şi forţa mesajului transmis.

În faţa celebrării artei omul face o reverenţă. Eu, azi, fac această reverenţă, cu adânc respect şi preţuire pentru aceia care îmbogăţesc tezaurul limbii şi literaturii române, izvor revelator şi grăitor prin mărturisirea operei artiştilor creatori. Felicitări mele sunt depline pentru oamenii de conştiinţă care au făcut posibilă această măreaţă realizare, Rodica Elena Lupu, Paul Surugiu - Fuego, Emil Lungeanu, Ion Dodu Balan, George Roca (Australia), George Corbu, Nicolae Dan Fruntelata, Dona Tudor, Veronica Maria Florescu, Ion Horea, Elena Armenescu şi mulţi alţii, cu mulţumire şi bucurie pentru această strădanie reuşită, care şi-a împlinit generos rolul, s-a concretizat ca o lecţie extrem de importantă, menită să slujească reprezentativ arta şi cultura, purtătoare şi generatoare de frumos prin bogăţia de expresie a cuvântului scris, ilustrat cu o forţă creatoare fascinantă, şi s-a desăvârşit prin farmec, simplitate şi naturaleţe. Mulţumesc!

Laura NICULESCU, scriitor

Bucureşti, septembrie 2015

Ce faci tu nu fac alţii in DOUĂ VIEŢI... scrii romane, organizei prezentări de carte...eşti editoare... texte la melodii... poezii, cărţi pentru copii şi câte şi mai câte.. călătoreşti. Toata admiraţia pentru hărnicia ta artistică, pentru tine. Cu drag,

Elena Cesar Von SACHSE, scriitor

28 sept 2015, Germania

Felicitari pentru puterea și capacitatea de a ști să le faceți pe toate: să scrieți, să editati, să organizaţi şi să participați la atât de multe evenimemte culturale, să apăreți în emisiuni la televiziune și nu în ulțimul rând să călătoriți prin locuri în care alții nu ajung nici cu gândul. Felicitări, stimată doamnă și vă doresc ca acest nou an să vă aducă tot atât de multe satisfactii pe toate planurile, ca și anii precedenți!

Elena GLODEAN , poet

14 ian 2016, Câmpina

Sunteti minunată, daţi viaţă cuvintelor prin sufletul dumneavoastra, iar povestile de vers sunt de o frumusete infinita, oglindire a chipului dumneavoastra cald si luminos! Bucuria si binecuvantarea unui om este atunci cand viata-i daruieste sansa de a cunoaste o personalitare monumentala, un suflet de lumina cu har divin, un inger al cuvintelor scrise, prinse in panza de matase a nemuririi. Mare mi-a fost incantarea atunci cand, acum aproape doi ani, v-am cunoscut, o doamna pretioasa, un suflet cald si plin de daruire, o suava fiinta in preajma careia timpul s-a oprit pentru mine, pentru ca a invata despre viata si universul cuvintelor de la scumpa mea maestra inseamna a slefui prin admiratie si exemplu demn de urmat un suflet aflat la inceput de drum .Va imbratisez cu suflet cald si ganduri de lumina!

Isabela Bianca NEAGU

profesor, realizator TV, scriitor

februarie 2016

O bijuterie

Cu ani în urmă ne-a bucurat lectura unui roman semnat de doamna Rodica Elena Lupu – un nume nou, înviorător în literele române. Recent, aceeași colegă publică în revista “Acasă” – condusă de poetul Ion Brad – un admirabil grupaj liric, în care harul autoarei ni se relevă consistent și luminos. Voi cita, în întregime, doar bijuteria care se cheamă “Scara cu flori”

Urcăm cu inima uşoară

Cu-n trup care-a crescut treptat

Purtând în spate trista scară

A tot ce-a fost şi am uitat.

Ne avântăm pe calea înaltă

Purtând doar clorofila-n gând

Şi-apoi cu floarea laolaltă

Ne pomenim visând, cântând.

Iar când se-aprind din noapte zorii

Şi nu mai ştim ciopli lumina

Alunecăm pe scara florii

Luând în braţe rădăcina.

Ce simțire curată, ce înțelegere simplă dar deplină a destinului în devenire și rod, și ce resemnare demnă, îmbogățind taina ființei, rădăcinile de spirit care ne continuă.

Da, poezie ce ține de excelență.

Radu Cârneci

Decembrie 2016

Felicitari! Esti intruchiparea "excelentei", in tot ceea ce faci, totdeauna cu deosebit talent si daruire pentru frumos.

Cu toata pretuirea,

prof.dr. Dan BODEA

30 aprilie 2017

RODICA ELENA LUPU - PRINTRE SILABE

31 de ani de la debut, la Ed. Dacia Cluj Napoca, 1986

Vă rog să întoarcem filele vieţii noastre cu 31 de ani în urmă. Vă rog să o privim pe această Doamnă frumoasă, cu ochi sclipitori, azi un scriitor consacrat, cu 67 de cărţi publicate şi peste 500 editate, director de editură, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Compozitorilor din România şi Germania, membru al Academiei Româno- Americane şi lista continuă pe încă două pagini,... vă rog deci, să o privim cu ochii minţii; este o tânără ce bate la porţile afirmării si despre care Zoe Dumitrescu Buşulenga scria în 1998: „Poeziile m-au încântat şi prevăd că veţi avea un viitor strălucit în literatură . Continuaţi si scrieţi . Aveţi talent.”

Şi a avut gura aurită! Tânăra ardeleancă, harnică şi talentată, a scris şi iar a scris. A scris literatură de o diversitate şi o bogăţie stilistică ce relevă un artist autentic. Poezie, proză, carte de călătorie, cărţi pentru copii. O productivitate uriaşă, dublată de talent, ambiţie si muncă.

Volumul PRINTRE SILABE coţine poeme ale începutului literar si ar trebui să privim cu îngăduinţă aceste producţii, nu? Ei bine, nu! Lucrurile nu stau deloc aşa! De pildă, „Clipa”, poezie notorie şi definitorie pentru întreaga creaţie poetică a Rodicăi Elena Lupu, transmite prin excluderea sentimentalismului, vibraţia poemului autentic. Poemul s-a dovedit rezistent la uzura timpului.

“Omul n-o ştie/ n-o vede/ n-o ia în seamă. / uneori o cheamă/ sau o blesteamă/ Atunci când devine fior/ o scrie/o cântă/ o poartă/ ca pe propria-i soartă./ Atenţie dar: clipa nu este har/ ci e drum/ sau hotar.”

Poezia a fost publicată în anul 1980. Şi vă întreb: este aceasta poezia unei debutante? Nicidecum! Disponibilităţíle literare dovedite chiar din acest prim poem anunţă un scriitor puternic. În sprijinul ideii de mai sus voi prezenta, tot din volumul PRINTRE SILABE, un poem cu mare încărcătură emoţională, în care efectul topicii, caligrafierea imaginii, aşezarea metaforei, generează o tensiune demnă de evocat:

„Începuse iarăşi să ningă./ Luminile caselor răsfirate pe deal,/ dincolo de gară/ se zăreau tot mai şterse/ după perdeaua vălătucită/ a fulgilor mari si grăbiţi./ La capătul de sus al satului,/ unde începeau munţii/ se întunecase a ninsoare bogată/zările se mai deschideau/ înspre tăcutul deal al Cetăţii/ fără lumini/ si fumuri din coşuri de case./ NIMENI nu îşi ridicase casă acolo./ Bătrânii spuneau că în adânc, în cetate, sub pământ,/ îşi dormeau somnul strămoşii lor, dacii, aşezaţi pe vremuri în aceste locuri/ spre a păzi intrarea duşmanului dinspre partea de răsărit/spre munţii Orăştiei,/apărând fortăreaţa Grădiştea Muncelului./ “Aici la noi, în valea Râului Pâinii,/ n-o pus romanul piciorul!”/ se mândreau bătrânii cu obârşia lor neamestecată/ culegând si ştergând cu grijă/ cioburi din vase de pământ/ aflate sub iarba Cetăţii./ Ehei…/ o să-nţelegeţi voi cândva!”

Acest final, frust, direct al poeziei „In valea Râului Pâinii”, o propulsează pe poetă direct în actualitate, astazi, la 31 de ani de la lansarea volumului PRINTRE SILABE, tema intregii poezii fiind de o gravitate dureroasă.

Scriitoarea pe care o sărbătorim azi, căci este o sărbătoare această lansare, nu? Rodica Elena Lupu, este un depozit de lecturi, cu sute de tineri sau mai puţn tineri promovaţi, ceea ce denotă nu numai familiarizarea cu operele respective, ci şi, mai ales, efortul uriaş, adesea nerăsplătit, de cultivare a bunului gust literar. Rodica şi-a asumat atât funcţia de creator de literatură, cât şi pe cea, mult mai dificilă, de promotor cultural neobosit, de formator al tinerei generaţii. Aceasta însemnând mii si mii de ore de lectură, ore rupte din viaţa personală. A descoperit si a valorificat potenţialul creator al multora dintre cei prezenţi. Am dreptate?

Revenind la creaţia personală, conştiinţa de profesionist al scrisului o determină pe Rodica Elena Lupu să-si construiască întreaga operă cu migala bijutierului dar şi cu responsabilitatea omului de cultură. Scriitoarea deţine mecanismul invenţiei artistice, pune în mişcare viaţa emotivă, generatoare de imagini artistice si realizează rafinarea afectului, păstrând forţa emoţiei înseşi.

Citind romane precum Glasul inimii, Mâna destinului sau Timpul judecă si plăteşte, descoperim o proză românească vie, edificată pe alternanţa ritmurilor, alternanţă determinată de însăşi viaţa ce le inspiră. În romanele Rodicăi Elena Lupu marele flux vital este chiar personajul principal. Este remarcabilă capacitatea scriitoarei d a ne aduce in faţă caractere, emoţii, conflicte şi în acelaşi timp de a oferi frumuseţea textului literar, prin ştergerea discretă a graniţei dintre viaţă şi artă. Fiecare dintre acele personaje putem fi noi, astfel opera devine construcţie psihologică proprie , intimă, conducând implicit spre o perfectă dinamică a lecturii.

Rodica Elena Lupu inventează modele artistice literare şi o face cu măiestrie, recrează realitatea, viaţa si astfel fiecare dintre romanele ei este o izbândă. Altfel spus, oglindirea realităţii dar şi sublimarea ei se combină în cel mai fericit mod, cu atracţie spre mister, aspiraţie spre absolut şi fascinaţia destinului. Cărtile Rodicăi au acea aură magică rară, puterea de a lumina sufletul, pentru că în fiecare dintre ele există motivaţia interioară care oferă autenticitate.

Voi încheia spunând că, prin capacitatea extraordinară de a surprinde realitatea, fundamentul, esenţa, opera Rodicăi Elena Lupu, se situează în zona realismului european actual. Creaţia sa este o fereastră deschisă spre existenţialism, prin înţelegerea deplină a condiţiei umane. Prin tot ceea ce scrie şi ne oferă cu generozitate, Rodica Elena Lupu îmbogăţeşte Zestrea culturii româneşti şi europene. Felicitări!

Evelyne Maria Croitoru, poet

08 noiembrie 2017

BIblioteca Metropolitană Bucureşti

Impresii despre personajele romanului
"Undeva...candva...cineva..."

Cu ani in urma am fost invitata de o colega de serviciu la o lansare de carte. Colega mea isi lansa primul sau volum de poezii "Luna amara". Si cu aceasta ocazie am cunoscut-o pe doamna scriitoare Rodica Elena Lupu, directoarea Editurii ANAMAROL...Am primit atunci in dar doua din cartile, deja publicate, ale domniei sale...Si de atunci m-am straduit sa raspund aproape tuturor invitatiilor domniei sale .fie ca era vorba de un nou roman fie ca era vorba de publicarea cartii vreunui scriitor contemporan...Ultima oara a fost in toamna lui 2015 cu ocazia lansarii volumului al XVI-lea dintr-o antologie de poeri contemporani mai putin cunoscuti...Atunci am primit "Undeva...candva ...cineva" la a carui lansare nu am participat...M-am rasfatat cu lectura romanului intr-un week end si bine am facut pentru ca dupa vreo 10 zile am avut o scurta discutie cu doamna scriitoare. Voia sa afle parerea mea ca "fan" inflacarat al romanelor domniei sale Dar, in general, cand incep sa citesc un nou roman al doamnei scriitoare Rodica Elena Lupu, dupa primele 10-15 pagini, ma concentrez exclusiv asupra personajelor si ma las mai putin furata de ideea sfarsitului acestuia, oricare este acesta. De ce m-ar preocupa ce a ales ca la final cand este mult mai spectaculos sa studiezi personajele? Sa le vezi in actiune? Actiunea este actuala, cuprinde fapte ale zilelor noastre. Romanul introduce personaje pe mai multe generatii si nu o face aleatoriu: fiecare va avea ceva de spus la un moment dat pe “campul de lupta” creat cu meticulozitate de scriitoare. Modul in care creioneaza personajele fie principale fie secundare este de departe interesant. Ai impresia ca ai intuit care ce loc ocupa, dar…nici pe departe. Am sesizat la doamna Rodica Elena Lupu modul in care introduce anumite personaje secundare, fara a le lasa niciodata in umbra. De fapt, daca ma gandesc bine s-ar putea sa aveti surprize, sa cadeti intr-o capcana bine ticluita, sa credeti ca intriga este determinata de anumite pesonaje, dar, in fapt, ele introduc rapid alte personaje importante care apar cu o frecventa mai mica. Si ma gandesc aici la “bunica Ileana”: cat de frumos si clar apare in roman, desi conturata mai putin,, prezenta prin replicile personajelor create de autoare. Da, ea este cea care a declansat toata actiunea romanului.

Acest lucru imi place sa descopar la doamna scriitoare Rodica Elena Lupu cum arunca in joc eroii, CUM isi “misca piesele" pe tabla de sah, cum retrage personajele in umbra de indata ce devin “nefolositoare” intrigii romanului. Insa are grija si le gaseste un “sfarsit de rol” firesc fiecaruia. Romanul acesta surprinde tragismul unor fapte cu care ne-am obisnuit: al dezmembrarii familiei din motive pecuniare sau unor impulsiuri pasionale de neoprit. Personajele intra in joc, animate de slabiciuni sau sentimente si ies din scena la fel de normal precum au intrat, dar noua ne lasa un gust amar, un gust de tristete, de tragism…lumea s-a schimbat… Doamna scriitoare prezinta o poveste ce poate fi oricand un caz real si incheaga o actiune care te tine nemiscat cu romanul in maini. Spre sfarsit incepi sa te intrebi doar pana unde ajunge sa prezinte mizeria morala a unei societati angrenate pe o anumita traiectorie de declin. Raspuns: pana la capat. Pentru ca recunosc ca a fost o surpriza pentru mine acest sfarsit, dar pana la urma cred ca era singurul…era singurul uman… Si mi-a placut, mi-a placut mult…Este chiar VIATA DE AZI… O carte captivanta, o carte actuala, o carte pe care vrei s-o recitesti!

Carmen Dorobanţu

Bucureşti, noiembrie 2017

„Unire în cuget și-n simțiri”,
documentarul istoriei - Centenarul Unirii

O lucrare monumentală apărută recent de sub tipar la Editura Anamarol din București, coordonator și editor Rodica Elena Lupu, aceasta fiind o dedicație adevărată întru cinstirea neamului românesc – Centenarul Unirii. Este vorba de documentarul istoric „Unire în cuget și-n simțiri”, cu subtitlul „Apulum-Bălgrad-Alba Iulia – 1 Decembrie 1918-1 Decembrie 2018 – 100”, cu un cuprins de 296 pagini, prin intermediul căruia ne reîntâlnim cu renumiți istorici, academicieni și scriitori români clasici și contemporani: Ioan Aurel Pop (președintele Academiei Române), Ana Blandiana, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Coșbuc, Octavian Goga, Vasile Alecsandri, Alexei Mateevici, Ștefan Octavian Iosif, Radu Brateș, Vasile Militaru, Andrei Mureșanu, Ioan S.Nenițescu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Grigore Vieru, Dan Bodea, Ion Brad, Elena Armenescu, Cristian Petru Bălan, Ion Dodu Bălan, Florica Bud, Ionuț Caragea, Carmen Aldea Vlad, Adrian Botez, Radu Cârneci, George Corbu, Evelyne Maria Croitoru, Nicolae Dabija, Rodica Elena Lupu, Galina Martea, Nicolae Dragoș, Sergiu Găbureac, George Roca, Gheorghița Durlan, Alexandra Gălușcă, Radu Gyr, Gabriela Hale, Ion Horea, Iustin Ilieșiu, Niculina Merceanu, Isabela Bianca Neagu, Lucia Olaru Nenati, Octavian Paler, Maria Petrescu, Paula Romanescu, Alina-Maria Stârcea, Mariana Popa, Iuliana Paloda-Popescu, Marin Pungă, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Marinela Stănescu, Silvio Sticea, Maria Ileana Tănase, Andrei Teodor Stârcea, Dona Tudor, George Țărnea.

Cu o deschidere impunătoare, începutul acestei cărți își face prezența cu o prefață cât se poate de interesantă, realizată de distinsa, neobosita și talentata scriitoare Rodica Elena Lupu (poetă de o virtute aparte, prozatoare, jurnalist, editor, academician, Doctor Honoris Causa, etc), astfel, Domnia Sa relatându-ne: „...Cuvântul entuziast şi răspicat al celor 100 000 de oameni adunaţi pe „Câmpul lui Horia” de la Alba Iulia, consfinţea şi din punct de vedere politic o unitate de viaţă, de limbă şi de cultură, care dăinuia de peste două mii de ani.

Timp de secole, cele trei ţări româneşti, Moldova, Muntenia, Transilvania, deşi despărţite politic, au cunoscut o dezvoltare în multe privinţe analogă, iar legăturile dintre ele, economice, religioase, culturale, erau dintre cele mai strânse, încât nimic nu le despărţea, afară de interesele puterilor dominante.

Era inevitabil ca aceste interese să cedeze o dată şi o dată în faţa luptei maselor şi a conducătorilor luminaţi.

Prima biruinţă pe calea unităţii naţionale se câştigă la 24 ianuarie 1859, când Ţara Românească şi Moldova devin Principatele Unite pentru ca doi ani mai târziu să se numească România şi în 1877 să-şi proclame independenţa de stat.

În aceste condiţii, devenea cu atât mai nefirească şi cu atât mai odioasă menţinerea unei însemnate părţi a poporului român sub stăpânirea chezaro - crăiască.

Numeroase semne nu mai lăsau nicio îndoială asupra faptului că, în condiţiile prielnice, românii ardeleni, reprezentând majoritatea populaţiei ţinuturilor intracarpatice, îşi vor manifesta cu fermitate hotărârea de a se uni cu fraţii lor de dincolo de munţi, realizând pe veci unirea prefigurată a lui Mihai Viteazul.

Clipa Unirii a sosit la sfârşitul primului război mondial.

Învinsă de contradicţiile care o măcinau din interior şi de loviturile din afară, monarhia austro-ungară s-a destrămat, iar masele populare n-au întârziat să-şi spună răspicat cuvântul. Venind din toate colţurile ţinuturilor româneşti din lăuntrul arcului Carpaţilor, la Alba Iulia, s-a pecetluit pe „Câmpul lui Horia”, din preajma Cetăţii pătimirii şi a triumfului românimii, actul solemn al voinţei nestrămutate şi unanime a tuturora, care glăsuia şi a glăsuit mereu peste veacuri:

„Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Românească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie stil vechi, 1 decembrie, stil nou, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii în România...”. Visul de veacuri s-a împlinit. Ideea cea milenară a devenit o realitate.

Măreţul act, cu putere de lege şi plebiscit, de la Alba Iulia, fără seamăn în analele istoriei, este democratic prin formă şi fond.

Ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României ...” (Fragment din prefața cărții, Rodica Elena Lupu).

În continuare, cu un capitol de început, Ioan Aurel Pop (Președintele Academiei Române, prof.univ., dr., renumit istoric, publicist, scriitor), vine în paginile acestuli volum cu un mesaj concret despre Unirea Transilvaniei cu România și anume: despre „Istoria Transilvaniei”, în acest context afirmând „… Prin urmare, Transilvania este parte integrantă a României, iar acesta este un dat care nu mai suportă discuții”. Aceeași idee este prezentă printr-un alt comunicat semnificativ despre „Istoria Transilvaniei, cuvânt preliminar”, aici Domnia Sa concretizând: „Istoria aceasta este o propunere de tratare a trecutului transilvan, din perspectiva tuturor comunităţilor etnice şi confesionale care au alcătuit Transilva-nia. Este şi o pledoarie de conservare – atât cât se mai poate – spirituale dintr-o regiune fascinantă, azi parte a României şi a unei lumi globalizate şi grăbite, atente mai mult la aparenţe decât la esenţe. Această istorie îndeamnă la cunoaştere în locul ignoranţei, la preţuire în locul urii sau indiferenţei şi mai ales la convieţuire egală în locul confruntării şi discriminării, într-o lume în care toţi trebuie să avem un loc demn”. Afirmații extraordinare despre spațiul românesc, care, la rândul lor, sunt mărturii autentice, cu suport documentar-istoric realizat în timp.

Cu un loc aparte, în această lucrare colectivă sau, mai bine zis, în această antologie istorică sunt prezenți marii scriitori români clasici (Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Coșbuc, Octavian Goga, Vasile Alecsandri, Alexei Mateevici, Ștefan Octavian Iosif, Radu Brateș, Vasile Militaru, Andrei Mureșanu, Ioan S.Nenițescu) care, cu toții, au scris și au venerat prin lucrări literare tradițiile, istoria, viața românilor și, nu în ultimul timp, sentimentul de dragoste față de pământul natal-românesc și față de întreaga națiune română. Printre paginile respective ne reîntâlnim cu opera literară a poetului, dramaturgului, folcloristului, omului politic, ministru și diplomat, Vasile Alecsandri care, la rândul lui, a onorat cu multă demnitate întreg neamul românesc prin poemul HORA UNIRII, astfel exclamând: „Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inimă română,/ Să-nvârtim hora frăţiei/ Pe pământul României!...”, respectiv, cu aceeași noblețe, prin poemul ODĂ OSTAŞILOR ROMÂNI: „Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!/ Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte!/ Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,/ Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie/ Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume/ Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!...”. Cu o mândrie deosebită, recitim în această lucrare și versurile distinsului scriitor, poet, jurnalist, Mihai Eminescu, dedicate țării românești: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!/ Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;/ Căci rămâne stânca, deşi moare valul,/ Dulce Românie, asta ţi-o doresc” (CE-ŢI DORESC EU ŢIE DULCE ROMÂNIE). Trecând la versurile lui Lucian Blaga ne regăsim prin sentimentul sacru față de cei dragi sufletelor noastre - părinți, bunei, străbunei: „Coboară-n lut părinţii, rând pe rând,/ În timp ce-n noi mai cresc grădinile./ Ei vor să fie rădăcinile,/ prin cari ne prelungim pe sub pământ” (PĂRINŢII). Este prezent în lucrare și Octavian Goga, fiind considerat întâiul mare poet al generației Unirii de la 1918. Pe când Alexei Mateevici, în istoria literaturii române a rămas ca un mare poet basarabean prin realizarea poeziei Limba noastră, care, în timp, a dobândit o adevărată valoare de simbol: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată/ Un şirag de piatră rară/ Pe moşie revărsată” (LIMBA NOASTRĂ). Însă Ioan S.Nenițescu este autorul versurilor cunoscutului cântec patriotic „Pui de lei”, muzica fiind compusă de Ionel G.Brătianu, precum și al poeziei „Țara mea”, adusă în conștiința publicului român postbelic și contemporan prin intermediul cântărețului Tudor Gheorghe: „Eroi au fost, eroi sunt încă/ Şi-or fi în neamul românesc!/ Căci rupţi sunt ca din tare stâncă/ Românii ori şi unde cresc” (PUI DE LEI). Iar George Coșbuc, cu multă demnitate pentru țărâna natală, scrie: „Patria ne-a fost pământul/ Unde ne-au trăit strămoşii,” (PATRIA ROMÂNĂ). La fel, Radu Brateș își exprimă stările sufletești prin aspirația de reîntregire a neamului românesc, cu Basarabia, bucata de pământ ruptă de la patria-mamă România: „Lângă apa Prutului,/ Cale nu-i, cărare nu-i,/ Numai mlaştină şi stuf,/ Numai trudă şi năduf./ Vânturi vin din răsărit/ Să dărâme ce-am clădit./ Vin arşiţe şi furtuni/ Peste anii noştri buni” (LÂNGĂ APA PRUTULUI).

Dintr-un context în altul revenim pe parcurs la scriitorii români contemporani care, cu același har scriitoricesc, au proslăvit și proslăvesc ținuturile natale, limba română, victoriile și obiceiurile prin intermediul cărora există poporul român. Astfel, Adrian Păunescu prin versurile sale redă sentimentul de încredere deplină pentru reîntregirea țării românești, vibrând real prin sunetul de clopot care ar putea aduce pacea și bucuria unui neam într-un viitor apropiat: „Din om în om se-aude un clopot departe,/ De dincolo de viaţă, de dincolo de moarte,/ Îl duc pe umeri Moţii din Apuseni încoace,/ Miroase-a vârf de munte și a ștergar de pace,/ Un clopot care poartă un semn divin în sine,/ Că știe să vorbească și știe să suspine,/ Un clopot ce arată şi morţii, dar şi mirii,/ Că-i clopotul nădejdii şi al reîntregirii,” (CLOPOTUL REÎNTREGIRII). Iar Grigore Vieru prin poemul Scrisoare din Basarabia deplânge vremurile negre din trecut și, în același timp, își deschide sufletul fraților de peste Prut, spunându-le cât de mult îi iubește, necătând la faptul că vorbește o limbă română deformată: „Cu vorba-mi strâmbă şi pripită/ Eu ştiu că te-am rănit, spunând/ Că mi-ai luat şi grai, şi pită,/ Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt./ În vremea putredă şi goală/ Pe mine, frate, cum să-ţi spun,/ Pe mine m-au minţit la şcoală/ Că-mi eşti duşman, nu frate bun./ Din Basarabia vă scriu,/ Dulci fraţi de dincolo de Prut./ Vă scriu cum pot şi prea târziu,/ Mi-e dor de voi şi vă sărut.” (SCRISOARE DIN BASARABIA). La rândul lui, Ion Dodu Bălan ne vorbește despre marea unire/ adunarea națională de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „La Alba-Iulia-n Cetate/ Cernea zăpada pe păcate,/ În negre secole-ngropate,/ Pe umbre-n moarte, deşteptate, / În ziua sfântă de dreptate,/ Pe file de luciri de soare,/ Când brav Mihai suia călare,/ Visând o Românie Mare,/ Cerneau zăpezile din zare.” (LA 1 DECEMBRIE 1918). Sub același ton scrie și George Țărnea: „Întregul desfăcut în trei/ Prin vămi vremelnice de soartă/ Îl ţine strâns sub tâmpla ei,/ La Alba-Iulia, o poartă./ Şi dacă trupul său de lemn/ Veşminte-mpărăteşti nu are/ Păstrează-n carne primul semn/ Din prima noastră întrupare” (ALBA IULIA), dar și Dan Bodea care spune: „La Alba românii s-adună/ Întru gloria Cuvântului,/ Întru tăria Verbului,/ Întru neasfinţirea veacului./ La Alba românii/ Se urcă-n icoane-făptuire,/ Căci aici răsare Mircea cel Bătrân/ Sub cruce, la Rovine./ Gaci aici trâmbiţe de chemare face Mihai,/ Şi sub spadă românii,/ De la Nistru la Tisa/ Dau slavă Stâncii,/ Căci tăria dezvăluie iubirea.” (CANTICO). Pe când, Ion Brad cântă în versuri Ziua Națională a României: „Singur, în casa părinţilor.../ Jur-împrejur, numai icoane şi umbre.../ În fruntea lor – Brad Teodor, bunicul,/ Soldatul chezaro-crăiesc abia întors,” (DE ZIUA NAŢIONALĂ). Ulterior, prin vibrații de bucurie, Adrian Botez descrie hora bucovineană printr-o imagine clară a prezentului: „Bucovineana Horă plânge/ departe e – şi iar se strânge/ e cântec vechi – din regi uitaţi/ odat' cu grâul semănaţi” (HORA BUCOVINEI). Însă admirabila poetă Rodica Elena Lupu ne vorbește despre viață, credință, omenie, durere umană, într-un final, toate centrându-se pe speranță, fenomen care menține existența omului în univers, nemijlocit, pe pământul natal: „Viaţă/ din viaţă,/ vis/ din visul omului,/ ţăndări/ de credinţă strămoşească,/ omenie/ din omenia românească,/ durere/ din durerea noastră milenară,/ speranţă/ din speranţă/ şi lumină/ din lumină,” (ŢARA MEA). Cu o durere, sensibilitate și responsabilitate aparte pentru poporul român din Basarabia, Nicolae Dabija, renumitul scriitor din Moldova și întreg ținutul românesc, prin poezia de stil clasic prezintă tabloul cumplit al deportărilor, care în anii 1941-1953 au dus sute de mii de români basarabeni și bucovineni în Siberia și Kazahstan: „În Taimâr, cu-o sanie cu reni/ – colo pân' şi vara viscoleşte/ – dat-am de un sat de moldoveni/ ce uitaseră – săracii! – româneşte” (COŞMAR). Cu același sentiment de tristețe pentru propriul popor, Galina Martea reprezintă chipul Basarabiei printr-un veșmânt al durerii tricolore: „Prin haina în culori ce ard tristeţea,/ de secole-ţi sacrifici existenţa/ și anii de copil, cu tinereţea,/ parcă n-au fost, precum adolescenţa.” (BASARABIA - HAINĂ ÎN DURERE TRICOLORĂ). Continuând discursul literar despre ținutul românesc, Florica Bud se prezintă cu un fragment de proză ce are tangență cu problemele cotidiane ale societății române, în mod aparte, despre conjunctura politică/ socială existentă în cadrul țării: „Porniţi să răstoarne universul într-o rână, fie în cea stângă, fie în cea dreaptă fără să se risipească de prisos, membrii iubiţi si neiubiţi ai Parlamentului s-au grupat şi regrupat, respectând cu sfinţenie formula Combinări de N luate câte K. Propun o mică incursiune în acest labirint modern care ne garantează democraţia.” (FECIOARELE DIN PARLAMENT). Trecând prin calea trăirilor sentimentale, Ionuț Caragea își exprimă versul liric astfel: „trăiesc durerea unei patrii/ ca într-un sacru legămînt;/ printre ventricule şi atrii/ îmi curge-acelaşi sînge sfînt.” (O PATRIE ŞI UN MORMÂNT). Iar George Corbu vine cu un poem care elogiază fenomenul de apartenență: „Eu sunt Român cum clipa este vreme/ Şi nu-s dator cu taină şi cu trudă/ Tărâmului ce-ar vrea să mă includă,/ Oricine-ar sta supunerea să-mi cheme.” (APARTENENŢĂ). De asemenea, Cristian Petru Bălan oferă în versuri o atitudine firească/ umană pentru ținutul natal, considerând că cel mai drag loc în acest univers este România: „Monument de munţi albaştri,/ sfânt podiş scăldat în soare,/ Leagăn drag al românimii,/ Transilvanie străbună,/ Iată-aud din întuneric/ un vacarm de voci avare/ Care cer să fii iar smulsă/ din tulpina străromână...” (TRANSILVANIA-I ROMÂNEASCĂ!). Și, nu în ultimul rând, Alexandra Gălușcă își exprimă gândul poetic prin forma autentică a iubirii de patrie: „România, țara mea frumoasă/ Binecuvântată țară mănoasă,/ Un rai de viță strămoşească/ Duşmanii tăi să te ocolească!” (ROMÂNIE, TE IUBESC!).

Cu un conținut distins, volumul „Unire în cuget și-n simțiri”, cu subtitlul „Apulum-Bălgrad-Alba Iulia – 1 Decembrie 1918-1 Decembrie 2018 – 100”, se prezintă ca un adevărat documentar istoric prin intermediul căruia scriitorul român relatează discursul literar pentru a elucida niște adevăruri care ne reprezintă atât identitatea fiecăruia dintre noi, cât și identitatea/ personalitatea națiunii române. Un lucru extraordinar de frumos și demn, acesta reprezentând în esență fondul de idei și caracteristici al scriitorului român, totodată, acesta întruchipând conținutul cetățeanului român de pretutindeni și, nu în ultimul timp, conținutul societății române.

Prof univ dr. Galina Martea

iunie 2018, Amsterdam

Eseuri lirice

Acest titlu i l-am sugerat talentatei scriitoare, poetă, precum şi generoasei editoare Rodica Elena Lupu.

De ce am făcut-o?

Pentru că, citind atent pagină cu pagină, mi-am dat seama că, în universul vast al curiozităţilor, întrebărilor şi răspunsurilor filozofice social-culturale, româneşti şi universale, elementul liric, ca o umbră fierbinte, le însoţeşte pe toate. Parcă autoarea ne-ar invita la o plimbare printr-o grădină publică, dăruită cu copaci înalţi şi flori cu o mie de culori şi nuanţe. Aşadar, să-i acceptăm invitaţia, fiind convins că vom ieşi îmbogăţiţi sufleteşte din acest excurs filozofico-liric.

Ion Brad

Bucureşti, 5 iulie 2018

DOR SI GAND

joi, 26 iulie 2018

Verba volant, scripta manent, volumul 16 - Editura ANAMAROL, editor Rodica Elena Lupu

miercuri, 25 iulie 2018

INCERTITUDINE, de Rodica Elena Lupu

marți, 24 iulie 2018

Pe tărâmul zeilor, la Acropole...

duminică, 22 iulie 2018

Eseuri lirice, de Rodica Elena Lupu - editura ANAMAROL, 2018

sâmbătă, 21 iulie 2018

Adrian Păunescu - Un mare român! L-am cunoscut, o cunosc pe Carmen Păunescu, un OM minunat, drag sufletului meu!

vineri, 20 iulie 2018

Rodica Elena Lupu şi Evelyne Croitoru, de Ziua Aviaţiei, prin Bucureştiul iubit...

Rodica Elena Lupu - Fişă de autor - Tainele mării nu se cunosc de pe mal

Scriitor, jurisconsult, manager Editura ANAMAROL

Translate