Atelier international de creatie artistica literara si spirituala in spatiul romanesc

Atelier international de creatie artistica literara si spirituala in spatiul romanesc: Confluente Literare

Hobbes, în Homo res sacra homini – Omul este lucru sfânt pentru om, cum îl definea filozoful latin Seneca.

Omul lup pentru om a proliferat din nou!

Aceasta se cade să fie ținta artelor și a literaturii și, în  consecință, ținta științelor care le cercetează. În multe părți și de multe ori, ținta aceasta nu prea se vede.

prof. univ. dr ION DODU BĂLAN

 Editura ANAMAROL ţine aprinsă flacăra speranţei de a un ne pierde limba noastră românească. Antologia de proză ANAMAROL – SCRIPTA MANENT este fără îndoială o imagine profundă a talentului autorilor, din cele 6 volume apărute şi din acest volum: NARCIS CONSTANTIN AVĂDĂNEI, MAGDALENA ALBU, CRISTIAN PETRU BĂLAN, ION DODU BĂLAN, VALENTIN BOGDAN, LILI BOBU, ION BRAD, ELENA BUICĂ, ANA CALINA GARAŞ, ZINICA IONESCU, EMIL LUNGEANU, NICĂ D. LUPU, RODICA ELENA LUPU, DUMITRU POPESCU, DAN M. PSATTA, GEORGE ROCA, ILINA SAVIN, GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG, ELENA TOMA, CAMELIA PANTAZI TUDOR - care se afirmă năvalnic, surprinzând  atâtea ipostaze ale trăirii noastre de zi cu zi - bucurii, tristeţi, îndoieli şi speranţe.

Editor RODICA ELENA LUPU

Membră Uniunea Scriitorilor din România

IN PATRU ANOTIMPURI - muzica, versuri RAREŞ BORLEA - RAOUL, RODICA ELENA LUPU (2016)

IN PATRU ANOTIMPURI MUZICA SI VERSURI:
RARES BORLEA - RAOUL, RODICA ELENA LUPU

VĂRSĂTOR - versuri, videoclip RODICA ELENA LUPU

TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC - Editor RODICA ELENA LUPU

Confluenţe Literare : TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC - NOU LA EDITURA ANAMAROL: TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC - NOU LA EDITURA ANAMAROL

Editor RODICA ELENA LUPU
Coperta ROENA WOOLF, MARIANA SORESCU
După pictura ANOTIMPURILE, de STELA VESA

STATUIA... versuri RODICA ELENA LUPU, aprilie 2012

STATUIA...

Ce să fac pentru a mea ţară

Ce-i plină numai de lichele?

Mă-ntreb a nu ştiu câta oară

Oftând din inimă cu durere.

Aflându-ne în an aniversar,

Anul lui nenea Caragiale,

Nu putea, nu, primarul general

Să facă o prostie şi mai mare.

Cum domnul înfocat dâmboviţean

Cum să rateze el de-a dezveli

Statuia împăratului Traian

Despre acesta a ne aminti?!

Cel ce-a distrus, în câţiva ani 

Centrul religios al lumii antice

Din munţii Orăştiei legendari,

Cetatea lumii noastre dacice

Furând din Dacia ocupată

Tot ce a vrut, cât a dorit,

Tezaur uriaş, comoara toată

De mii de tone-n aur şi argint.

A interzis religia creştină

În tot imperiul, a incendiat

Aevărata capitală-a Daciei

        Şi-a ras-o de pe terra imediat.

Pentru mărirea împăratului,

Nemaiavând „săracii” niciun ban

I-au comandat sculptorului

Statuia doar cu nudul lui Traian.

Iar pentru lupul dacic n-au avut

Fonduri destule, ce dezastru!

Pentru a-l colora ca l-a-nceput

În roşu, galben şi albastru.

Aşa cum era el stindard de luptă

Purtat de-ai noştri geto-daci 

Cu două mii de ani în urmă

Să-i apere pe ai lor fraţi.

Lupoaica a fost şi ea jupuită,

E fără blană şi-a sa coadă

Pentru că nu a fost plătită

E supradimensionată, dreaptă.

Chiar nu văd diferenţa proştii

Între acest Traian din Bucureşti

Şi multele statui cu dacii noştri 

Aflate-n Roma unde nu gândeşti?

Statui cu care ei, italienii

Se laudă şi chiar le preţuiesc,

Se împlinesc curând două milenii

De când pe dacii noştri îi privesc.

Ei, alogenii Capitalei noastre,

Cu cei ce mânuiesc astăzi cultura

Privesc spre zările albastre

Mânjind a noastră naţie întruna.

Şi pentru-a umili întreg poporul,

Cei ce-au fost la conducere,

Au înălţat statui pe teritoriu

După-aşa zisa revoluţie...

Cu criminali şi numai terorişti,

Străini şi doar statui de hoţi

Că nu doreau să fie pe aici

Nici Eminescu, nici mari patrioţi.

Ca la noi nu-i la nimeni frate...

Aşa-i în anul tău Caragiale,

Hai, nene Iancule şi-i bate

Că vorba ta nu cred că îi mai doare!

Aprilie 2012

Muzeul de Istorie al României

CAD ALBE ZĂPEZI - versuri RODICA ELENA LUPU, din volumul INTRE ANOTIMPURI, 2011

CAD ALBE ZĂPEZI...

Cad albe zăpezi peste tine România noastră,

iar Tu sculptată în marmura durerii, ţară,

privești dincolo de albul iernii,

cu resemnarea întoarcerii clepsidrei,

care mai adaugă un an la istoria-ţi milenară.

         
Încă o șansă, pe care Tu, pământ românesc

ai străbătut-o, în suferință, dar cu speranță,

îngenuncheată, dar demnă,

furată, dar cu bogății ce nu pot fi atinse,

cu fiii tăi în depărtate zări plecați,

cu cei la pieptul tău păstrați,

vrednici, prin muncă cinstită de veacuri,

ai pământului strămoșesc.

         
Păstrătoare a tradiției, iată

suflarea satului românesc ce are încă

puterea supraviețuirii, trăind: 

vara cu ochii pe cer la norii ce vin și pleacă,

toamna vreascuri sub șopron înghesuind,

iarna în jurul sobei, cu mieii în brațe,

suflând în focul ce ațipește în vatră,

iar primăvara croind brazda adâncă

în pământul reavăn încă,

privind la stolurile de cocori,

care alungă singurătatea

și descrețește fruntea de nevoi.   

Oare, Tu Românie dragă,

mai poți renaște, din imaculatele zăpezi,

ca în visele de Moș Ajun

ale copilăriei noastre de altădată…

de Rodica Elena LUPU

din Volumul INTRE ANOTIMPURI

Editura ANAMAROL, 2011

RONDUL DE NOAPTE, versuri RODICA ELENA LUPU, din volumul VOI TRĂI...CLIPA, Editura ANAMAROL, 2008

          RONDUL DE NOAPTE

Oraşul doarme împuşcat de stele

Pe sfori, rufe mimează oameni morţi

Cascade de miresme curg din ele

Sub cerul sfâşiat de-al lunii colţ.

Copacii şi-au pus creştetul pe case

Şi dorm şi ei cutreieraţi de vânt

În felinarul cu luciri tăioase

Luceferii coboară fumegând.

Dorm păsările-n colivii pătrate

Lăsate-n paza domnului sergent

Care îşi face rondul prin cetate

Şi fluieră un cântec insistent.

Dorm în vitrine vulpile bătrâne

Mimându-şi moartea spre-a putea trăi

Pădurile retrase-n magazine

Foşnesc din mărunţişuri şi hârtii.

Dorm paznicii înghesuiţi în şapcă,

Răcoarea nopţii curge peste tot,

Cîini pripăşiţi la dânşii în baracă

Visează fluturi şi se ling pe bot.

Doar greierii sparg sâmburi de secunde,

În muşuroi furnici zgârcite dorm,

În trupul ierbii roua se ascunde

Pândind al dimineţilor picior.

                              Câte-o maşină mai fuge în stradă,

  Şi pune capăt drumurilor lungi,

  În case se-nfăşoară o ruladă,

  De plăpumi şi de-ndrăgostiţi năuci.

  Oraşul doarme-acoperit pe faţa

  Cu alifii de ceaţă şi lăptari

  Şi peste toate vine dimineaţa

  Zâmbind cu ochii ei albaştri, mari.

de Rodica Elena LUPU
din volumul VOI TRĂI...CLIPĂ
Editura ANAMAROL, 2008

ALERGARE ÎN NORI, versuri RODICA ELENA LUPU, din volumul HAOS - Editura ANAMAROL, 2011

ALERGARE ÎN NORI

  

Atâta frig s-a condensate în aer

Şi-atâta întuneric în pământ,

Prin rumeguşul iernii vântul taie

Mici fulgere în vidul pal dansând.

Norii se ţin în cârje de ninsoare

Vag timpul ţesătura şi-o complică,

Contururile ard în îngroşare

Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.

Culorile sunt reci şi părăsite,

E o aversă de metale gri,

Largi voaluri indigo cad împietrite,

Sub răsuflarea serii albăstri.

Atâta timp s-a condensat în aer

Şi-atâta necuprindere-n cuvânt

Prin zaţul depărtărilor mă-ncaier,

Cu umbra mea, în vidul pal dansând.

de Rodica Elena Lupu

din volumul HAOS - Editura ANAMAROL, 2011

IARNĂ, BINE AI VENIT! - versuri RODICA ELENA LUPU, din volumul POEZII PENTRU COPII

IARNĂ,  BINE AI VENIT!

Zilele posomorâte

Au trecut pe nesimţite

S-a-mbrăcat întreaga ţară

Cu o mantie uşoară.

Ea, zăpada sclipitoare

Ne zâmbeşte-mbietoare:

-Hai, copii la săniuş

Să ne dăm pe derdeluş,

Bulgării să ne lovească,

Patinele să gonească.

-Iarnă, iarnă, bun venit

Pe plaiul nostru-nsorit!

Când vii tu e veselie

Şi la munte şi-n câmpie,

Eşti zâna copiilor

Şi haina câmpiilor

Sub care-i miros de pâine

Pentru vara care vine.

Când zăpada e bogată

Avem şi pâine pe vatră,

Cântec joc şi voie bună,

Iarna toate le adună.

-Hai, să nu vă fie teamă,

Chiar de-i ger, neaua ne cheamă!

de RODICA ELENA LUPU, 
din volumul POEZII PENTRU COPII, 2007
ISBN: 978-973--8931-68-8

SIMBIOZE LIRICE - antologia de poezie ANAMAROL - volumul 18, ianuarie 2016

Tehnoredactare, editor Rodica Elena LUPU

Coperta: „Junele Mihai EMINESCU, relaxându-se în mijlocul naturii”, 

de prof. Cristian Petru BĂLAN, scriitor, artist plastic stabilit în U.S.A.

                                                     Coperta / grafica: George ROCA

                                                                          ..........................
Volumul 18 "Simbioze lirice"- antologie de poezie ANAMAROL publicat în ianuarie 2016 este dedicat Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu şi "Nu uitaţi românilor / Că doar în matematică se poate / Să fie o egalitate!" - "Eminescu" de Rodica Elena LUPU

Poetul nepereche, Mihai Eminescu, însetat de autenticitate a reuşit să depăşească şi intenţia sa şi înţelegerea noastră.

Rodica Elena LUPU

DUPĂ NOI... versuri RODICA ELENA LUPU

DUPĂ NOI…

Era pe la o mie şi cinci sute

Când el, Basarab s-a ivit,

Iar după două sute Cantemir,

Istoric, scriitor, un erudit.

Şi după altă sută Anton Pann

Cu a sa poveste a vorbei

Tribunul Andrei Mureşan

Care dă deşteptare odei.

Al nostru Eminescu ară

Cu poezia pe mărgean,

Coandă şi Vuia îi urmară

Vlaicu şi Babeş şi Pârvan.

Greu s-a înfiripat pe drum

Elita-ţi mândră, Românie,

A răzbătut prin foc şi fum,

Cu lacrimi, dar cu vitejie.

Iar noi, urmaşii de acum,

Abandonam şi cine ştie

De va rămâne după noi

Ceva din lipsă de hârtie!

De Rodica Elena Lupu

Octombrie, 2008

AMURG DE IARNĂ - versuri, RODICA ELENA LUPU

AMURG DE IARNĂ

Ninge alb pe grâul verde, pur,

Corbii mov presară pleoape negre

Iar în liniştea şoptită-n jur,

Caii biciuiţi de nea par zebre.

Orizontu-şi pierde din contur,

Vântul vine ca un tren de ceaţă,

Ninge tremurat ca un murmur

Sărutându-mă uşor pe faţă.

Peisajul se închide lent,

Caii urcă-n cer, nu vor să cadă,

Numai eu şi vântul dăm absent

Din aripa neagră de zăpadă.

Din volumul FERESTRE COLORATE

de RODICA ELENA LUPU

Editura ANAMAROL, 2014

PLOPUL, de RODICA ELENA LUPU, din volumul GÂND ÎN CUVÂNT, Editura ANAMAROL

PLOPUL

lui Eminescu

I-am fost martor

îndrǎgostitului

ce-a aşteptat

«o şoaptǎ de rǎspuns»,

pentru a se putea aprinde

candela iubirii pe pǎmânt.

Azi vreau sǎ nu vǎd,

sǎ nu aud,

sǎ nu simt ce se aprinde

la nivelul egoismului existenţial.

EMINESCU, de RODICA ELENA LUPU, din volumul INTRE ANOTIMPURI

EMINESCU

Oare cine l-a descris mai bine

Pe Luceafărul poeziei noastre?

Eu mă întreb de ani de zile.
Poetul contestat Theodorescu,

Cel care îl credea pe Eminescu

Sfânt prea curat al ghiersului românesc

Sau marele poet a fost saturnul

Poeziei filozofice de clasă

Şi a creat în forma şi în fond

O nouă lirică romanească,

Aşa precum ne spune Lovinescu

Cel care i-a cercetat versul?

Eminescu nu s-a născut,

Ci a ieşit de-a dreptul din ape,

Ca şi Luceafărul - ne spune

El, Călinescu şi o ştie bine.

Ca o fântână de întinerire,

Lirica lui îşi păstrează intacte

Virtuţile, un izvor incoruptibil

Din care veşnic îşi potolesc setea

De artă nepieritoare, toate

Generaţiile, fără, deosebire 

Cum Perpessicius bine susţine.

Le dau dreptate tuturor,

Dar nu uitaţi românilor

Că doar în matematică se poate

Să fie o egalitate!

IUBIRE, versuri, videoclip RODICA ELENA LUPU

PRINTRE STELE, versuri, videoclip RODICA ELENA LUPU

ŢIPĂTUL VIEŢII- FIICEI MELE, MONIA, CU TOATĂ DRAGOSTEA!

ŢIPĂTUL VIEŢII

Fiicei mele, cu dragoste

Pe atunci zburam de fericire,

era iarnă când te-am născut...

Vezi?

Încă un motiv în plus să iubesc iarna...

Te-am născut greu,

zbătându-mă câteva ore

între viaţă şi moarte...

Dar liniştea aceea profundă

care-ţi cuprinde trupul după,

sentimentul dulce de uşurare,

de biruinţă, de ieşire din chinuri

şterge orice amintire dureroasă...

Când te-am văzut,

câd ţi-am auzit ţipătul victorios,

de nota zece,

uitasem deja că

fusesem un timp

atât de aproape de moarte.

Eram fericită că te am.

Te dorisem,

te aşteptasem cu nerăbdare.

Amândoi.

Unii părinţi au preferinţe,

vor numai băieţi

sau numai fete.

Noi voiam un copil!

Din prima clipă, cel mai frumos copil!

Şi aşa ai rămas mereu:

Monia mea cea frumoasă! 

de Rodica Elena LUPU, 8 ianuarie 2016