Powered By Blogger

duminică, 31 ianuarie 2016

Atelier international de creatie artistica literara si spirituala in spatiul romanesc

Atelier international de creatie artistica literara si spirituala in spatiul romanesc: Confluente Literare


Hobbes, în Homo res sacra hominiOmul este lucru sfânt pentru om, cum îl definea filozoful latin Seneca.
Omul lup pentru om a proliferat din nou!
Aceasta se cade să fie ținta artelor și a literaturii și, în  consecință, ținta științelor care le cercetează. În multe părți și de multe ori, ținta aceasta nu prea se vede.

prof. univ. dr ION DODU BĂLAN

 Editura ANAMAROL ţine aprinsă flacăra speranţei de a un ne pierde limba noastră românească. Antologia de proză ANAMAROL – SCRIPTA MANENT este fără îndoială o imagine profundă a talentului autorilor, din cele 6 volume apărute şi din acest volum: NARCIS CONSTANTIN AVĂDĂNEI, MAGDALENA ALBU, CRISTIAN PETRU BĂLAN, ION DODU BĂLAN, VALENTIN BOGDAN, LILI BOBU, ION BRAD, ELENA BUICĂ, ANA CALINA GARAŞ, ZINICA IONESCU, EMIL LUNGEANU, NICĂ D. LUPU, RODICA ELENA LUPU, DUMITRU POPESCU, DAN M. PSATTA, GEORGE ROCA, ILINA SAVIN, GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG, ELENA TOMA, CAMELIA PANTAZI TUDOR - care se afirmă năvalnic, surprinzând  atâtea ipostaze ale trăirii noastre de zi cu zi - bucurii, tristeţi, îndoieli şi speranţe.


Editor RODICA ELENA LUPU
Membră Uniunea Scriitorilor din România

luni, 25 ianuarie 2016

STATUIA... versuri RODICA ELENA LUPU, aprilie 2012


STATUIA...

Ce să fac pentru a mea ţară
Ce-i plină numai de lichele?
Mă-ntreb a nu ştiu câta oară
Oftând din inimă cu durere.

Aflându-ne în an aniversar,
Anul lui nenea Caragiale,
Nu putea, nu, primarul general
Să facă o prostie şi mai mare.

Cum domnul înfocat dâmboviţean
Cum să rateze el de-a dezveli
Statuia împăratului Traian
Despre acesta a ne aminti?!

Cel ce-a distrus, în câţiva ani 
Centrul religios al lumii antice
Din munţii Orăştiei legendari,
Cetatea lumii noastre dacice

Furând din Dacia ocupată
Tot ce a vrut, cât a dorit,
Tezaur uriaş, comoara toată
De mii de tone-n aur şi argint.

A interzis religia creştină
În tot imperiul, a incendiat
Aevărata capitală-a Daciei
        Şi-a ras-o de pe terra imediat.

Pentru mărirea împăratului,
Nemaiavând „săracii” niciun ban
I-au comandat sculptorului
Statuia doar cu nudul lui Traian.

Iar pentru lupul dacic n-au avut
Fonduri destule, ce dezastru!
Pentru a-l colora ca l-a-nceput
În roşu, galben şi albastru.

Aşa cum era el stindard de luptă
Purtat de-ai noştri geto-daci 
Cu două mii de ani în urmă
Să-i apere pe ai lor fraţi.

Lupoaica a fost şi ea jupuită,
E fără blană şi-a sa coadă
Pentru că nu a fost plătită
E supradimensionată, dreaptă.

Chiar nu văd diferenţa proştii
Între acest Traian din Bucureşti
Şi multele statui cu dacii noştri 
Aflate-n Roma unde nu gândeşti?

Statui cu care ei, italienii
Se laudă şi chiar le preţuiesc,
Se împlinesc curând două milenii
De când pe dacii noştri îi privesc.

Ei, alogenii Capitalei noastre,
Cu cei ce mânuiesc astăzi cultura
Privesc spre zările albastre
Mânjind a noastră naţie întruna.

Şi pentru-a umili întreg poporul,
Cei ce-au fost la conducere,
Au înălţat statui pe teritoriu
După-aşa zisa revoluţie...

Cu criminali şi numai terorişti,
Străini şi doar statui de hoţi
Că nu doreau să fie pe aici
Nici Eminescu, nici mari patrioţi.

Ca la noi nu-i la nimeni frate...
Aşa-i în anul tău Caragiale,
Hai, nene Iancule şi-i bate
Că vorba ta nu cred că îi mai doare!

Aprilie 2012
Muzeul de Istorie al României


CAD ALBE ZĂPEZI - versuri RODICA ELENA LUPU, din volumul INTRE ANOTIMPURI, 2011


CAD ALBE ZĂPEZI...

Cad albe zăpezi peste tine România noastră,
iar Tu sculptată în marmura durerii, ţară,
privești dincolo de albul iernii,
cu resemnarea întoarcerii clepsidrei,
care mai adaugă un an la istoria-ţi milenară.
         
Încă o șansă, pe care Tu, pământ românesc
ai străbătut-o, în suferință, dar cu speranță,
îngenuncheată, dar demnă,
furată, dar cu bogății ce nu pot fi atinse,
cu fiii tăi în depărtate zări plecați,
cu cei la pieptul tău păstrați,
vrednici, prin muncă cinstită de veacuri,
ai pământului strămoșesc.
         
Păstrătoare a tradiției, iată
suflarea satului românesc ce are încă
puterea supraviețuirii, trăind: 
vara cu ochii pe cer la norii ce vin și pleacă,
toamna vreascuri sub șopron înghesuind,
iarna în jurul sobei, cu mieii în brațe,
suflând în focul ce ațipește în vatră,
iar primăvara croind brazda adâncă
în pământul reavăn încă,
privind la stolurile de cocori,
care alungă singurătatea
și descrețește fruntea de nevoi.   

Oare, Tu Românie dragă,
mai poți renaște, din imaculatele zăpezi,
ca în visele de Moș Ajun
ale copilăriei noastre de altădată…

de Rodica Elena LUPU
din Volumul INTRE ANOTIMPURI
Editura ANAMAROL, 2011





duminică, 24 ianuarie 2016

RONDUL DE NOAPTE, versuri RODICA ELENA LUPU, din volumul VOI TRĂI...CLIPA, Editura ANAMAROL, 2008


          RONDUL DE NOAPTE

Oraşul doarme împuşcat de stele
Pe sfori, rufe mimează oameni morţi
Cascade de miresme curg din ele
Sub cerul sfâşiat de-al lunii colţ.

Copacii şi-au pus creştetul pe case
Şi dorm şi ei cutreieraţi de vânt
În felinarul cu luciri tăioase
Luceferii coboară fumegând.

Dorm păsările-n colivii pătrate
Lăsate-n paza domnului sergent
Care îşi face rondul prin cetate
Şi fluieră un cântec insistent.

Dorm în vitrine vulpile bătrâne
Mimându-şi moartea spre-a putea trăi
Pădurile retrase-n magazine
Foşnesc din mărunţişuri şi hârtii.

Dorm paznicii înghesuiţi în şapcă,
Răcoarea nopţii curge peste tot,
Cîini pripăşiţi la dânşii în baracă
Visează fluturi şi se ling pe bot.

Doar greierii sparg sâmburi de secunde,
În muşuroi furnici zgârcite dorm,
În trupul ierbii roua se ascunde
Pândind al dimineţilor picior.

                              Câte-o maşină mai fuge în stradă,
  Şi pune capăt drumurilor lungi,
  În case se-nfăşoară o ruladă,
  De plăpumi şi de-ndrăgostiţi năuci.

  Oraşul doarme-acoperit pe faţa
  Cu alifii de ceaţă şi lăptari
  Şi peste toate vine dimineaţa
  Zâmbind cu ochii ei albaştri, mari.

de Rodica Elena LUPU
din volumul VOI TRĂI...CLIPĂ
Editura ANAMAROL, 2008


sâmbătă, 23 ianuarie 2016

ALERGARE ÎN NORI, versuri RODICA ELENA LUPU, din volumul HAOS - Editura ANAMAROL, 2011


ALERGARE ÎN NORI
  
Atâta frig s-a condensate în aer
Şi-atâta întuneric în pământ,
Prin rumeguşul iernii vântul taie
Mici fulgere în vidul pal dansând.

Norii se ţin în cârje de ninsoare
Vag timpul ţesătura şi-o complică,
Contururile ard în îngroşare
Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.

Culorile sunt reci şi părăsite,
E o aversă de metale gri,
Largi voaluri indigo cad împietrite,
Sub răsuflarea serii albăstri.

Atâta timp s-a condensat în aer
Şi-atâta necuprindere-n cuvânt
Prin zaţul depărtărilor mă-ncaier,
Cu umbra mea, în vidul pal dansând.

de Rodica Elena Lupu
din volumul HAOS - Editura ANAMAROL, 2011

vineri, 22 ianuarie 2016

IARNĂ, BINE AI VENIT! - versuri RODICA ELENA LUPU, din volumul POEZII PENTRU COPII


IARNĂ,  BINE AI VENIT!

Zilele posomorâte
Au trecut pe nesimţite
S-a-mbrăcat întreaga ţară
Cu o mantie uşoară.
Ea, zăpada sclipitoare
Ne zâmbeşte-mbietoare:
-Hai, copii la săniuş
Să ne dăm pe derdeluş,
Bulgării să ne lovească,
Patinele să gonească.
-Iarnă, iarnă, bun venit
Pe plaiul nostru-nsorit!
Când vii tu e veselie
Şi la munte şi-n câmpie,
Eşti zâna copiilor
Şi haina câmpiilor
Sub care-i miros de pâine
Pentru vara care vine.
Când zăpada e bogată
Avem şi pâine pe vatră,
Cântec joc şi voie bună,
Iarna toate le adună.
-Hai, să nu vă fie teamă,
Chiar de-i ger, neaua ne cheamă!

de RODICA ELENA LUPU, 
din volumul POEZII PENTRU COPII, 2007
ISBN: 978-973--8931-68-8



miercuri, 20 ianuarie 2016

SIMBIOZE LIRICE - antologia de poezie ANAMAROL - volumul 18, ianuarie 2016


Tehnoredactare, editor Rodica Elena LUPU

Coperta: „Junele Mihai EMINESCU, relaxându-se în mijlocul naturii”, 
de prof. Cristian Petru BĂLAN, scriitor, artist plastic stabilit în U.S.A.

                                                     Coperta / grafica: George ROCA
                                                                          ..........................
Volumul 18 "Simbioze lirice"- antologie de poezie ANAMAROL publicat în ianuarie 2016 este dedicat Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu şi "Nu uitaţi românilor / Că doar în matematică se poate / Să fie o egalitate!" - "Eminescu" de Rodica Elena LUPU
Poetul nepereche, Mihai Eminescu, însetat de autenticitate a reuşit să depăşească şi intenţia sa şi înţelegerea noastră.
Rodica Elena LUPU

luni, 18 ianuarie 2016

DUPĂ NOI... versuri RODICA ELENA LUPU



DUPĂ NOI…

Era pe la o mie şi cinci sute
Când el, Basarab s-a ivit,
Iar după două sute Cantemir,
Istoric, scriitor, un erudit.

Şi după altă sută Anton Pann
Cu a sa poveste a vorbei
Tribunul Andrei Mureşan
Care dă deşteptare odei.

Al nostru Eminescu ară
Cu poezia pe mărgean,
Coandă şi Vuia îi urmară
Vlaicu şi Babeş şi Pârvan.

Greu s-a înfiripat pe drum
Elita-ţi mândră, Românie,
A răzbătut prin foc şi fum,
Cu lacrimi, dar cu vitejie.

Iar noi, urmaşii de acum,
Abandonam şi cine ştie
De va rămâne după noi
Ceva din lipsă de hârtie!

De Rodica Elena Lupu
Octombrie, 2008

duminică, 17 ianuarie 2016

AMURG DE IARNĂ - versuri, RODICA ELENA LUPU



AMURG DE IARNĂ

Ninge alb pe grâul verde, pur,
Corbii mov presară pleoape negre
Iar în liniştea şoptită-n jur,
Caii biciuiţi de nea par zebre.

Orizontu-şi pierde din contur,
Vântul vine ca un tren de ceaţă,
Ninge tremurat ca un murmur
Sărutându-mă uşor pe faţă.

Peisajul se închide lent,
Caii urcă-n cer, nu vor să cadă,
Numai eu şi vântul dăm absent
Din aripa neagră de zăpadă.

Din volumul FERESTRE COLORATE
de RODICA ELENA LUPU
Editura ANAMAROL, 2014

vineri, 15 ianuarie 2016

PLOPUL, de RODICA ELENA LUPU, din volumul GÂND ÎN CUVÂNT, Editura ANAMAROL






PLOPUL
lui Eminescu

I-am fost martor
îndrǎgostitului
ce-a aşteptat
«o şoaptǎ de rǎspuns»,
pentru a se putea aprinde
candela iubirii pe pǎmânt.

Azi vreau sǎ nu vǎd,
sǎ nu aud,
sǎ nu simt ce se aprinde
la nivelul egoismului existenţial.

joi, 14 ianuarie 2016

EMINESCU, de RODICA ELENA LUPU, din volumul INTRE ANOTIMPURI


EMINESCU

Oare cine l-a descris mai bine
Pe Luceafărul poeziei noastre?
Eu mă întreb de ani de zile.
Poetul contestat Theodorescu,
Cel care îl credea pe Eminescu
Sfânt prea curat al ghiersului românesc
Sau marele poet a fost saturnul
Poeziei filozofice de clasă
Şi a creat în forma şi în fond
O nouă lirică romanească,
Aşa precum ne spune Lovinescu
Cel care i-a cercetat versul?

Eminescu nu s-a născut,
Ci a ieşit de-a dreptul din ape,
Ca şi Luceafărul - ne spune
El, Călinescu şi o ştie bine.
Ca o fântână de întinerire,
Lirica lui îşi păstrează intacte
Virtuţile, un izvor incoruptibil
Din care veşnic îşi potolesc setea
De artă nepieritoare, toate
Generaţiile, fără, deosebire 
Cum Perpessicius bine susţine.

Le dau dreptate tuturor,
Dar nu uitaţi românilor
Că doar în matematică se poate
Să fie o egalitate!


vineri, 8 ianuarie 2016

ŢIPĂTUL VIEŢII- FIICEI MELE, MONIA, CU TOATĂ DRAGOSTEA!



ŢIPĂTUL VIEŢII
Fiicei mele, cu dragoste

Pe atunci zburam de fericire,
era iarnă când te-am născut...
Vezi?
Încă un motiv în plus să iubesc iarna...
Te-am născut greu,
zbătându-mă câteva ore
între viaţă şi moarte...
Dar liniştea aceea profundă
care-ţi cuprinde trupul după,
sentimentul dulce de uşurare,
de biruinţă, de ieşire din chinuri
şterge orice amintire dureroasă...
Când te-am văzut,
câd ţi-am auzit ţipătul victorios,
de nota zece,
uitasem deja că
fusesem un timp
atât de aproape de moarte.
Eram fericită că te am.
Te dorisem,
te aşteptasem cu nerăbdare.
Amândoi.
Unii părinţi au preferinţe,
vor numai băieţi
sau numai fete.
Noi voiam un copil!
Din prima clipă, cel mai frumos copil!
Şi aşa ai rămas mereu:
Monia mea cea frumoasă! 

de Rodica Elena LUPU, 8 ianuarie 2016