RODICA ELENA LUPU - REGATUL UNIT AL MARII BRITANII - LONDRA

Iată-mă şi pe pământul unde a văzut lumina zilei James Hilton părintele „Last Horizont-ului”, una din cărţile sale de rezistenţă, apărută în anul 1933, acest palpitant roman, care, ne transpune în lumea plină de mistere şi neprevăzut a unei lamaserii din Tibet. Şi, cum aş putea să-l uit pe John Galsworthy, reprezentantul de seamă al realismului critic în literatura engleză, născut la Coombe-Surrey, sau pe marele Shakespeare.

(...)

Aici, în apele tulburi ale Tamisei, sunt înscrise toate faptele de viaţă şi de moarte ale istoriei Angliei. Mai veche decât Londra este Tamisa. Fără ea, Londra n-ar fi fost ceea ce este, nici n-ar fi existat, căci Londra, nu s-a născut la întîmplare. Tamisa dă frumuseţe Londrei, înnobilează peisajul şi organizează oraşul în funcţie de ţărmul lui, trasând străzile paralel cu marginea apei şi paralele între ele. Ea, s-a ridicat exact pe locul unde Tamisa încetează să mai fie navigabilă. Aici, s-au oprit şi romanii. Pentru a supraveghea trecerea navelor pe fluviu, au construit un fort pe malul stâng şi au unit apoi cele două ţărmuri printr-un pod. Aşezarea astfel creată avea să fie denumită Londinium. Regele normand Wilhelm I Cuceritorul, după ce a supus Anglia  a ridicat, aici, în vecinătatea podului roman, Turnul Londrei, remarcabil din punct de vedere arhitectural. Fiecare rege englez, de-a lungul secolelor ce au urmat, vea să adauge câte ceva construcţiei, ceea ce face ca ea să reprezinte fiecare perioadă a arhitecturii engleze. Astfel Turnul Londrei, înscris în Patrimoniul mondial al UNESCO, domină partea de sud-est a oraşului din 1078. În afară de reşedinţă regală, aici a fost totodată, în Evul Mediu, o închisoare, unde au fost executaţi Thomas More, Anne Boleyn, Catherine Haward, Lady Jane Grey, conţii Essex şi Strafford, episcopul Land şi ducele de Monmouth. Turnul Alb (white Tower) a fost construit de episcopul Gundulf pe locul unor fortificaţii romane şi britanice. Începând din 1941, Turnul Londrei nu mai este decât o atracţie turistică.

Nu întâmplător, tot pe malul fluviului, a fost înălţat un alt simbol al Angliei, Westminster. O soartă ciudată au unit destinele celor două construcţii monumentale. Personaje de vază ale ţării, regi şi oameni politici, s-au încoronat, s-au cununat şi s-au închinat la Westminster. Adeseori, aceeaşi eroi ai slujbelor solemne de la Westminster, au fost aduşi în Turn, pentru a sfârşit pe butucul călăului, cum s-a întâmplat cu cele două regine ale Anglie sau regina celor nouă zile Lady G. Pentru alţii, drumul a fost în sens invers. Tânăra prinţesă Elesabeta I, a fost întemniţată în Turn, înainte de a deveni cea mai puternică regină a engezilor.

Azi, ca şi odinioară, podul Londrei, vechi de sute de ani, priveşte vasele comerciale ce străbat apele Tamisei, graţie căreia, oraşul situat la o importantă întretăiere de drumuri comerciale, a prosperat. Pentru Londra de odinioară ca şi pentru cea de azi, Tamisa înseamnă: independenţă şi putere, prosperitate şi măreţie.

Plasat în centrul Londrei,  în apropierea Tamisei, acolo unde se află şi alte clădiri importante precum cea a parlamentului, unul din cele mai aglomerate locuri ale oraşuui, Bing-Beng-ul se află în turnul „Sf. Stephen”. Cântăreşte 13 tone şi a fost adus la turn cu ajutorul a 16 cai. Numele său vine de la cel al lui Sir Benjamin Hall, respomsabil cu construcţia. A fost instalat în anul 1859, însă, o defecţiune a făcut ca să nu sune decât trei ani mai târziu. Bing-Beng-ul, de la o înălţime de aproape o sută de metri, ordonează viaţa Londrei. Se spune, că el nu întârzie niciodată, iar dacă într-o bună zi, sunetul lui, nu s-ar mai auzi la timp, întreaga suflare a Londrei, ar îngheţa de spaimă.

(,,,)

Fragment din volumul I

VACANŢE, VACANŢE...Drumuri printre amintiri

de Rodica Elena LUPU

Editura ANAMAROL, 2004