Powered By Blogger

vineri, 30 noiembrie 2018

Editor RODICA ELENA LUPU - 100 DE ANI, COPILE! - coordonator MARIA PETRESCU - Antologie în versuri și proză dedicată CENTENARULUI - Editura ANAMAROL, 2018



Tehnoredactre Rodica Elena LUPU
Coperta Maria Petrescu, Mariana SORESCU


O carte şi o lectură ca puţine altele!
Scrisul îţi cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puţină îndrăzneală, enormă exigenţă şi nu de puţine ori înţelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri, de a înghiţi amarul propriei neputinţe de a depăşi limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalţă fără jertfă.
Atunci când creștem un copil contribuim la progresul viitorului.
A crește, cuvânt profund! Ameliorând acest mic suflet, că suntem părinți sau cadre didactice, noi educăm necunoscutul. Torța dată copilului este soarele viitorului.
Totul în natură vorbește despre sfânta copilărie.
În fața neantului celor mari, admir măreția acestor mici creatori de vers și proză, a acestor flori care nu știu ce-i iarna, îngeri care nu știu ce-i răul.
Copilul – această enigmă.
Atunci când citești gândurile scrise de aceste suflete curate ai impresia că se deschide cerul înstelat.
Copilăria - are darul neasemuit de a îndestula orice dragoste ce poate încolți într-un suflet omenesc.
Inocența copiilor te face să visezi. Ignoranța lor te face să surâzi.
Felicitând-o pentru remarcabila sa pornire şi realizare îi doresc Mariei Petrescu să realizeze cât mai multe asemenea volume relevante și în viitor. Cu prețuire și considerație deosebită, dorindu-i tot binele din lume și bucurii cât curpinde!
N-aş putea spune, în încheiere, decât ce-am mai spus altădată: „Dea, Sfântul, să editez, să primesc, să citesc şi să recomand altora, spre lectură, asemenea cărţi!”
LA MULTI ANI, ROMÂNIA!
LA MULTI ANI, ROMÂNI DE PRETUTINDENI!

Editor Rodica Elena Lupu
       1 Decembrie 2018

joi, 22 noiembrie 2018

Longevitate - Editor Rodica Elena Lupu - Nou la Editura ANAMJAROL


Editor/tehnoredactare Rodica Elena Lupu
Coperta Rodica Elena Lupu, Mariana Sorescu
...Germania este subminată din interior de lumea a treia, din adâncimile ei noroioase, noi, nemții din zilele noastre, nu suntem decît o palidă copie, o copie nereușită a nemților de altă dată, buni și disciplinați. Dacă noi, nemții de astăzi, am fi nemții de altădată, în maximum doi ani, n-am mai avea probleme cu muncitorii migranți. Vechii nemți de nădejde i-ar asimila și transforma pe toți muncitorii migranți, indidiferent de rasă, confesiune și apartenență națională, în nemți de prima clasă, în nemți blonzi, dolihocefali. Vechea și solida Germanie de altă dată ar avea o putere enormă de asimilare. Puterea de asimilare ar reprezenta  temelia puterii germane și, dacă vreți, puterea Wehrmachtului german, alias a Bundeswehrului. De  altfel, poporul german a și apărut prin asimilarea diferitelor popoare migratoare care, la sfârșitul rătăcirilor lor, și-au făcut cuib pe sfântul pământ german. Iar astăzi, astăzi nici nemții nu mai sunt în stare să fie nemți în vechea accepțiune a cuvântului, darmite să mai transforme pe altcineva în neamț. Asta e! Și acum, înapoi la muncă, domnilor....


Svetislav Baaara 

luni, 12 noiembrie 2018

Rodica Elena Lupu, alături de Marina Voica – Drum spre legendă…de Octaviuan Ursulescu - Lansare la Cercul Militar Naţional - Sala de marmură


Rodica Elena Lupu, autograf Marina Voica 
 Acest adevărat monument arhitectonic care este Palatul Cercului Militar Național s-a transformat pentru cîteva ore bune într-un palat al artelor, în special al muzicii, Sala de marmură devenind cu adevărat neîncăpătoare, ”asediată” fiind, cît se poate de pașnic, de admiratorii muzicii ușoare românești și mai ales ai Marinei Voica. Colegul nostru Octavian Ursulescu și-a lansat, în această ambianță sărbătorească și de mare distincție, a șasea carte a sa, intitulată ”Marina Voica, drum spre legendă”, apărută la editura Pro Universitaria.
În cuvîntul său, Nicolae Cârstea, directorul grupului editorial Universul Juridic, din care face parte editura, a reamintit atașamentul acesteia față de reprezentanții de seamă ai divertismentului, în colecția ”Artele spectacolului”, îngrijită de Oana Georgescu, apărînd anterior volume consacrate unor Jolt Kerestely, Alexandru Jula, Titus Munteanu. Nu ne aducem aminte să mai fi asistat vreodată la o lansare de carte atît de fastuoasă, într-un cadru atît de elegant, străjuiți de statui, cariatide aurite, picturi de epocă. Meritul revine unui mare iubitor și cunoscător de artă, general locotenent dr. Cătălin Zisu, Comandant al Comandamentului Logistic Întrunit, personalitate marcantă a Armatei Române, a cărui afecțiune pentru artiștii români de vază este binecunoscută. Astfel, cu cîțiva ani în urmă dînsul a organizat în același spațiu un spectacol ”Remember Dan Spătaru”, după care a editat la Editura Militară cartea ”Dan Spătaru, regele aplauzelor”, întregul tiraj fiind dăruit văduvei artistului, Sida Spătaru. Ca și cum ar fi fost ieri și n-ar fi trecut timpul (ce bine ar fi!), generalul Zisu a stat și acum în primul rînd alături de Sida Spătaru, prezență firească la această lansare, fiindcă în carte Dan este de multe ori amintit, avînd numeroase turnee susținute de Marina. Dar să încercăm să derulăm cît de cît cronologic filmul evenimentului.
  
Marina Voica şi Orchestra Reprezentativă a Armatei, în impecabile costume albe, sub bagheta colonelului Aurel Gheorghiță


Rodica Elena Lupu, autograf Octavian Ursulescu

Rodica Elena Lupu şi Aurel Gheorghiţă
     După ce fiecare a încercat să găsească un loc pe elegantele fotolii (oricum mulți au rămas în picioare), semnalul de începere l-a dat Orchestra Reprezentativă a Armatei, în impecabile costume albe, sub bagheta colonelului Aurel Gheorghiță, după care autorul și protagonista cărții, așezați la o masă în fața publicului, au prezentat cartea. Este vorba de un volum de 400 de pagini absolut impresionant prin rigoare și informație, cu zeci de fotografii color – o adevărată istorie a muzicii noastre ușoare din ultimele șase decenii, cu începuturile timide ale televiziunii și casei de discuri Electrecord, primele vedete autentice, primele șlagăre românești. Atractivitatea principală a acestei cărți biografice constă în alternarea amintirilor artistei (îndeosebi cele din copilăria, adolescența și studiile din Rusia atrag în mod deosebit, fiind necunoscute marelui public) cu opiniile autorului și relatările prietenilor și colaboratorilor. Astfel, aflăm cum după ce a început studiul viorii a trecut la pian, iar filmul muzical argentinian ”Vîrsta dragostei”, cu Lolita Torres, i-a decis cariera ulterioară, în ciuda studiilor economice. Primele reprezentații, în fața colegilor de facultate de la Moscova, au fost însoțite de tradiționalele castaniete, nelipsite și din recitalul latino de la Cercul Militar. Faptul că primele sale înregistrări au fost în limba spaniolă i-a derutat pe mulți, care au crezut că au de-a face cu o solistă din Peninsula Iberică, așa cum mărturisește actorul Vasile Muraru, una din numeroasele personalități artistice invitate să vorbească despre protagonistă în paginile cărții. Alt segment major de atracție al cărții este reprezentat de nuvelele și poeziile aparținînd interpretei (foarte apreciate de poeta Rodica Elena Lupu), de asemenea în premieră absolută și dezvăluind un autentic talent literar. De altfel, cunoscuta  realizatoare TVR Ioana Bogdan, cu numeroase amintiri și considerații în paginile cărți, firesc dacă ținem seama că este prietenă și colaboratoare de-o viață, cum se spune, îi subliniază cultura bazată pe lecturi temeinice. Iar din punct de vedere muzical, cei tineri vor fi impresionați de modernismul Marinei Voica, care a fost rînd pe rînd fan Michael Jackson, Pulp (a mers special singură la Londra la un concert al formației!), Eminem…
      Dintre cei prezenți, mulți au venit la microfon, spre deliciul publicului amator de noutăți și impresii inedite, mai ales că unii dintre aceștia ies rar în public. Anii de pionierat la Televiziune au fost evocați de fosta crainică Sanda Țăranu, care de altfel bună parte din an este vecină cu Marina la Breaza. Iar cînd vorbim de istoria divertismentului, drumul spre legendă al Marinei Voica a fost alături de personalități uriașe, reprezentate acum de văduvele lor: Titus Munteanu (Rodica), Ion Cristinoiu (Mariana), Alexandru Imre (Daniela), Dan Spătaru (Sida)…Cum ar fi putut lipsi colegii din ”generația de aur”, de atîtea ori împreună în turnee, în studiourile de înregistrări sau pe platourile televiziunii? Petre Geambașu, Sergiu Cioiu (venit din Canada), Vasile Menzel, Acvilina Severin, Dorin Anastasiu, Stela Enache, Marian Spânoche, George Nicolescu (superb gest, a venit special de la Ploiești, în timp ce alți colegi din București nici n-au răspuns invitației!) au depănat povești ce figurează în albumul cel mai de preț al muzicii ușoare românești. Din generația, să-i zicem, de mijloc au ținut să nu lipsească de la această sărbătoare Marina Florea, Alina și Romeo Negoiasă (Alesis), George Rotaru (a evocat turneul din Israel), Silvia Dumitrescu, Aurel Moga, Ileana Șipoteanu, Ioana Sandu, Olga Bălan, mulți dintre ei înregimentați alături de Marina Voica sub stindardul victorios al casei de discuri Eurostar (Venera și Paul Stîngă evident nu puteau lipsi de lîngă ”odraslele” lor). Nu numai Sergiu Cioiu a venit din străinătate, ci și cea mai înfocată și devotată admiratoare, Viorica Petersen, din Danemarca. În paginile cărții, Marina Voica recunoaște că a fost un produs al televiziunii, așa încît au fost și cu această ocazie alături de ea reputate realizatoare care s-au bucurat de disponibilitățile ei pe platoruile de filmare: Elise Stan, Marina Almășan, Iuliana Marciuc. Legat de modul impecabil cum se prezintă de fiecare dată în studioul de înregistrare, imprimînd de fiecare dată cîntecele ”din prima”, datorită muzicalității perfecte, au relatat Jolt Kerestely, Alexandra Cepraga, Paul Enigărescu, Dani Constantin, regizori muzicali cu uriașă experiență.
În condițiile în care Horia Moculescu, de la care toți așteptau impresii depănate cu mult umor, ca de fiecare dată, a trebuit să plece la o filmare, în numele compozitorilor importanți cu care a colaborat Marina a vorbit, relaxat și deconectant, ca de obicei, Marius Țeicu, cel care i-a dedicat cel mai mare număr de șlagăre. Încă o dată s-a observat că actualii redactori ai Radioului public nu sînt deloc interesați de muzica ușoară românească tradițională, ei nefiind niciodată prezenți la evenimentele circumscrise genului. În schimb au fost în primele rînduri, ca de obicei, Lucia Popescu Moraru și Adriana Marian, cărora le datorăm mii de ore de emisiuni de neuitat pe vremuri. Marina Voica are și un real talent actoricesc, a dovedit-o în videoclipuri, pe scenă, la televiziune sau în cele nouă stagiuni de pe scena Teatrului de revistă ”Constantin Tănase”, așa încît este firesc că a fost înconjurată cu drag de actori de toate vîrstele, de la Rodica Popescu Bitănescu la Eugen Cristea, Monalisa Basarab sau Nae Alexandru. Prezențe speciale, remarcate de cei prezenți, au fost cele ale senatorului Viorel Ilie (ministru pentru Relațiile cu Parlamentul),, Valentinei Spânu (președinte al Asociației ”Credință și adevăr”), a lui Daniel Gheorghe (director al festivalului internațional ”Dan Spătaru”), a compozitorului Marius Cristi Popa, venit de la Comarnic (este un colaborator consecvent al Marinei), a muzicianului și scriitorului David Lapadat, a melomanului Doru Chiriacescu. Extrem de aplaudată a fost intervenția Alexandrei Dobre, directoare a Centrului pentru Seniori a Municipiului București, care i-a înmînat sărbătoritei, din partea Primarului General Gabriela Firea, un frumos aranjament floral și o plachetă de Excelență (să nu uităm că Marina Voica este autoarea unui adevărat imn al Capitalei, ”Bucureștiul e micul Paris”!).
Laurențiu Duță, la rîndul lui, a bătut drumul de la Năvodari, reamintindu-ne că își datorează lansarea Marinei și compoziției acesteia, ”Cifre”. De mare efect a fost apariția la microfon a Oanei Sîrbu (surpriză pusă la cale de gen. Zisu!), cu rolul care i-a adus victoria la emisiunea ”Te cunosc de undeva” de la Antena 1 – o ”Marina Voica” adorabilă, în piesa ”Ce vrei tu, mare albastră?”.După care i s-a alăturat Stela Enache, reamintindu-ne tuturor că multe din șlagărele Marinei au fost lansare în…anii noștri de liceu, așa cum spune hit-ul lui Florin Bogardo.
     Dar surprizele pregătite de gazde abia aveau să înceapă (conducerea Cercului Militar Național, prin col. Cristian Dorca, director, și col. Ciontea, adjunct, a fost la mare înălțime). De la un pupitru special, Oana Georgescu a dat citire textelor înscrise pe impresionantele distincții înmînat Marinei Voica de gen. Cătălin Zisu din partea instituțiilor de cultură din Armata României: Diplomă de excelență, o cruce de argint, plus drapelul tricolor într-o casetă specială. Motivația înscrisă pe diplomă este grăitoare pentru respectul de care s-a bucurat artista înveșmîntată în haine militare albe, asemeni orchestrei și în piept cu decorația militară primită cu cîțiva ani în urmă: ”Pentru talentul remarcabil în muzică și divertisment, pentru contribuția deosebită la îmbogățirea geniului muzical pop-soul românesc, pentru cariera artistică exemplară de peste șase decenii, pentru efortul susținut în promovarea și cultivarea pasiunii de excepție față de cultură și muzică, aflată într-o continuă efervescență și acum, la această venerabilă vîrstă”.Iar Marina, după ce mai devreme evoluase, cu castanietele la purtătoare, pe coordonate hispanice, a oferit momentul de vîrf al întîlnirii, alături de Orchestra Reprezentativă a Armatei. La pupitrul dirijoral: col. Aurel Gheorghiță, șef Serviciu Muzici Militare și Inspector pentru Arma Muzici Militare, coordonator al secției de fanfară la Uniunea compozitorilor și muzicologilor din România. Într-o colaborare perfectă, cu publicul ovaționînd în picioare, Marina Voica a dat viață cu șarm și căldură cunoscutelor ei compoziții ”Într-un colț de cafenea” (Și afară plouă, plouă) și ”Bucureștiul e micul Paris”.
   Cariera exemplară a artistei, cu devoțiune ei față de profesiune, respect față de public, compozitori, colegi, simplitate în relațiile cu oamenii, este un model pentru tinerii interpreți și creatori. Din acest motiv și susținerea pentru apariția cărții a fost la înălțime. Mari melomani și promotori ai evenimentelor artistice, Livia și Ioan Gauzin au admirat show-ul din rîndul întâi, după care i-au invitat pe toți cei prezenți la un cocktail de clasă, pe măsura palatului în care ne aflam. Celălalt sponsor aflat alături de autor este de asemenea un cunoscut prieten al muzicii ușoare, suporter permanent al festivalului de muzică ușoară de la Amara, Mitru Crișan, cel care conduce faimoasa firmă producătoare de lactate Diami din Slobozia. Standul editurii Pro Universitaria, la care s-au găsit și celelalte cărți cu tematică muzicală de care am amintit, a fost luat la final cu asalt de participanți, iar ședința de autografe și fotografii s-a prelungit multă vreme, semn că marii noștri artiști sînt iubiți, iar întîlnirile cu ei sînt mult prea rare…
Disponibil, aici:
https://ultima-ora.ro/marina-voica-drum-spre-legenda/?fbclid=IwAR34c-tFerXcTPfCRs2QhrSLmelNWIVqwNBZv4NkPQBTMR0mARQ6W9caerU

Sărbătoarea noastră - festivitatea anuală de acordare a premiilor revistei "Muzica" - Palatul Cantacuzino, Bucureşti


Oana Georgescu, Alina Mavrodin, Octavian Ursulescu, Andra, Rodica Elena Lupu, Măruţă
Ce putea fi mai frumos decît faptul că festivitatea anuală de acordare a premiilor revistei noastre a coincis cu apariția numărului 200 din seria nouă a publicației la care trudim cu toții de aproape trei decenii? De aceea nici n-am făcut o festivitate aparte, oricum n-am vrut să sune prea pompos și să ne împăunăm excesiv, chiar dacă în sufletul nostru inima a bătut mai tare și am fost nespus de mîndri. La urma urmei, meritele covîrșitoare aparțin forului tutelar, Uniunea compozitorilor și muzicologilor din România. La începutul anului 1990, în efervescența editorială a vremii, UCMR a decis să adauge o publicație  mai ”sprințară”, cu apariție (atunci) bilunară, celei care deja avea prestigiul consolidat în breaslă, ”Muzica”, dar care nu se adresa publicului larg. Zis și făcut, s-a organizat un concurs la sediul de atunci al Uniunii,  de la Ateneul Român, și s-a constituit primul nucleu redacțional, condus de Luminița Vartolomei, cu Mihai Cosma, Octavian Ursulescu, Carmen Stoianov, Ioan Dobrinescu, un fotograf, pornind cu entuziasm la treabă într-o cameră încăpătoare de la Conservator. Ani buni revista s-a tipărit pe hîrtie de ziar și s-a găsit la vînzare la Opera Română, magazinul ”Muzica”, Conservator, parcă și la Ateneu, iar colegul Octavian Ursulescu a reușit cîțiva ani s-o pună în vînzare, prin plasatoare, chiar și la la Sala Palatului și la Teatrul de revistă ”Constantin Tănase”! A fost, să-i zicem așa, perioada romantică a ”Actualității muzicale”. Gala premiilor noastre s-a desfășurat cu regularitate, intrînd în tradiție ca ea să aibă loc la cîtva timp după premiile UCMR, pentru a se evita confuziile, deși și acum unii colegi din presă ne asociază prestigioaselor distincții ale Uniunii, probabil și datorită faptului că, așa cum este normal, gala este deschisă tradițional de cuvîntul președintelui. Un moment de cotitură a avut loc în urmă cu 17 ani, odată cu apariția primului număr pe hîrtie velină, tipărit color, revista fiind distribuită, ca la casele mari, în țiplă, merite mari revenind redactorului-șef din acea perioadă, compozitorul Mircea Drăgan. Pe coperta celui dintâi număr (va trebui ca, prin strădania colegului Costin Aslam, să strîngem pe un raft încăpător toate cele 200 de numere de pînă acum!), ne amintim, apărea duetul Talisman (Alin Oprea, Tavi Colen), cu mare priză în acea perioadă datorită melodiei de mare succes ”Atît de singur”. În ultima vreme ne bucurăm și de sprijinul neprecupețit al Ministerului Culturii și al Identității Naționale.
     …Și iată-ne ajunși la ediția cu numărul 28 a galei premiilor ”Actualitatea Muzicală”, desfășurată în primăvara capricioasă a acestui an. Important și absolut meritoriu este faptul că revista nu și-a încetat nici o clipă apariția, fiind nu numai unica publicație muzicală reușind această perfomanță, dar și singura cu un caracter profesionist, reunind cele mai prestigioase semnături și mai ales acoperind absolut toată gama genurilor muzicale. Și tot fără întrerupere are loc și festivitatea noastră, intrată deja în conștiința lumii muzicale și nu numai, așa încît și de această dată audiența a fost pe măsură, Aula Palatului Cantacuzino fiind arhiplină, ”vegheați” atent de colegii de la posturile de televiziune (ca de fiecare dată colega noastră Oana Georgescu a realizat un cuprinzător film-reportaj pentru Senso TV), între care ProTV, Kanal D, Antena Stars, de cei de la agențiile de știri și din presă (Florian Gheorghe a publicat mai multe articole pe această temă în ”Libertatea”) și de numeroși fotoreporteri. Scena a fost dominată de roll-up-urile sponsorilor noștri Catena, Fildas Art, Senso TV, ceilalți parteneri implicîndu-se în premiile acordate (minunate cărți de la la editura Litera, aduse de Raluca Tîrnăuceanu, mare prietenă a revistei) sau în cocktail (licori delicate trimise de la Panciu de doamna Lili Stoica, prietenă constantă a muzicii). Președintele UCMR, Adrian Iorgulescu a prefațat la obiect și cu nelipsitu-i umor manifestarea, subliniind încă o dată independența totală a colegiului redacțional în desemnarea laureaților și orientarea premiilor către alte zone ale lumii muzicale, îndeosebi către arta interpretativă. După dînsul a luat cuvîntul redactorul-șef și editorialistul revistei, George Balint, care a dat semnalul de începere cu cîteva inspirate parabole și metafore. Cum ”Actualitatea Muzicală” are doi redactori responsabili, unul pentru genurile clasice, celălalt pentru cele din aria divertismentului (muzică ușoară, pop, rock, jazz, folk), primii laureați au fost prezentați de prof. univ. dr. Mihai Cosma.
       Aminteam la un moment dat de afluența ieșită din comun (deși obișnuită la festivitățile noastre), asaltați fiind de reprezentanții mass media. Și cum să nu fie așa, cînd în primul rînd din sală (și în fotografia de pe copertă) se aflau, umăr lîngă umăr, trei doamne, mari artiste din trei generații, fiecare înnobilînd genul muzical pentru care au fost premiate și înfrumusețîndu-ne viața în tot acest răstimp. Marina Voica a reușit o performanță neegalată, fiind pentru a treia oară laureată în acești 28 de ani de existență a distincțiilor noastre. De această dată pe diploma sa scria ”O viață dedicată cîntecului” – nimic mai potrivit pentru a răsplăti o carieră exemplară de aproape șase decenii și mai ales faptul că este în plină activitate, nu numai în plan interpretativ, ci și creator. Pentru că a lansat anul trecut remarcabilul album de autoare ”Și afară plouă, plouă”, la casa de discuri Eurostar, album conținînd numai compoziții proprii. Deci chiar dacă aparent premiul recompensează întreaga sa carieră, el se referă, ca și în cazul celorlalți laureați, și strict la anul 2017, în care Marina Voica a susținut numeroase concerte în țară și peste hotare și a avut zeci de apariții în emisiuni de televiziune. Un spiritual ”laudatio” pentru Marina Voica a oferit compozitorul Horia Moculescu, colaborator de-o viață al artistei, chiar dacă a mărturisit că nu i-a compus, din păcate, decît două melodii; dar nu este niciodată prea tîrziu! Între cei care au ținut să fie alături de ea la acest eveniment s-au numărat și Oana Sîrbu (nu putem uita victoria acesteia la populara emisiune a Antenei 1, ”Te cunosc de undeva”, interpretînd tocmai un șlagăr al Marinei Voica), compozitorul Jolt Kerestely, trei corifei ai Radio-ului public din vremea cînd acesta însemna ceva (Titus Andrei, Lucia Popescu Moraru, Adriana Marian), bunii prieteni, promotorii Livia și Ioan Gauzin, Daniela Imre, poeta Rodica Elena Lupu. Cu cîțiva ani în urmă ea a susținut un aplaudat recital pe scena festivalului de romanțe ”Crizantema de aur”, așa încît s-a reîntîlnit cu încîntare cu directoarea artistică a festivalului, interpreta Alina Mavrodin. Aceasta a reprezentat, cum spuneam, generația următoare, fiind, la începutul activității sale, un nume de rezonanță al tinerei generații de soliști de muzică ușoară, cucerind în anii  80 cele mai importante trofee ale genului, cel al festivalului de la Mamaia și ”Steaua fără nume” a Televiziunii. Evident că a abandonat catedra (este profesoară de matematică!), s-a dedicat muzicii, a condus ansambluri de copii (cu care a cucerit alte premii), a înregistrat melodii ale compozitorilor importanți, în frunte cu Laurențiu Profeta, a editat discuri, a devenit o ziaristă de temut în județul Dîmbovița. În această ultimă postură a condus împreună cu soțul său, Teodor Vasiliu, cel mai important trust de presă din Tîrgoviște. Încet-încet, Alina Mavrodin s-a apropiat de romanță, cu atît mai mult cu cît soțul ei a fost de numeroase ori prezentator al ”Crizantemei de aur” (au și realizat, în cuplu, una dintre cele mai reușite versiuni de comperaj, la un moment dat). Și iată că după ce a fost în Aulă alături de Teodor Vasiliu, în urmă cu cîțiva ani, atunci cînd acesta a fost premiat pentru monumentala sa lucrare ”Istoria Crizantemei de Aur”, acum rolurile s-au inversat! În ultimii ani, Alina Mavrodin a devenit directoare artistică a festivalului internațional de la Tîrgoviște, căruia i-a dat o nouă dimensiune, ridicîndu-l la un nivel înalt: a pus bazele Centrului cultural pentru UNESCO ”Cetatea romanței”, a inaugurat tot la Tîrgoviște ”Casa romanței”, muzeu în premieră al acestui îndrăgit gen muzical, și mai ales a coordonat anul trecut o strălucită ediție jubiliară a festivalului. În cuvîntul ei de mulțumire a subliniat apăsat istoria veche și trainică a romanței (de altfel premiul i-a fost acordat pentru ”Perseverență în cultivarea tradițiilor românești”), precum și rolul jucat de Teodor Vasiliu, pe care l-a invitat la microfon, în edificarea adevăratului monument care este în prezent ”Crizantema de aur”, care a devenit…itinerant, prin concertele ”Romanța ne unește”, consemnate de noi în nr. 2. Au ținut să fie alături de ea prezentatoarele festivalului de la Tîrgoviște, Alexandra Velniciuc și Miruna Ionescu, compozitorii laureați la ultimele ediții, Ionel Bratu Voicescu și Viorel Covaci, Marin Voican Ghioroiu, așa cum în sală s-a aflat Doina Moga, distinsă cu premiul I la ”Crizantemă” la ediția a X-a!
       Toți cei de față au fost impresionați cînd la scara cu lei a ”tras” un microbuz negru cu însemnele Andrei, din care a descins fericită, jovială, atît de populara și de valoroasa interpretă. Dar din timp sosise soțul ei, cunoscutul realizator TV Cătălin Măruță, pentru a se convinge că totul este în regulă. Andra, tînăra artistă distinsă cu premiul ”Vedeta anului”, reprezintă cea de-a treia generație de care aminteam, ea dominînd cu autoritate anul 2017 prin concertele de la Sala Palatului și Ateneul Român, prin discuri, turnee, precum și prin prezența în juriul unui concurs TV de mare audiență, ea întîlnindu-se aici de altfel cu Adrian Despot, alt jurat de la ProTV. Andra s-a declarat onorată și emoționată s-o îmbrățișeze pe Marina Voica, iar vecinei de scaun Alina Mavrodin i-a declarat că iubește dintotdeauna romanța și că n-ar fi exclus s-o vedem într-o zi în recital la Tîrgoviște!
      Așa cum se obișnuiește, specialiștii noștri pe genuri și-au recomandat laureații, Florian Lungu pe trompetistul Sebastian Burneci (”Premiul muzicii de jazz”), iar Florin-Silviu Ursulescu formația Vița de vie (”Premiul muzicii rock”). În alocuțiunea sa, el a făcut un scurt istoric al formației înființate în 1996 și botezate astfel de Adrian Ordean, în studioul căruia a înregistrat primele piese. În 1997 apare albumul ”Rahova”, iar consacrarea vine în 1999, prin apariția albumului ”Fenomenal” (casetă audio) și a piesei de mare impact ”Basul și cu toba mare”, bazată pe un refren al formației americane Rage Against the Machine. În 2000 primește premiul ”Otto” acordat de revista ”Bravo” pentru cea mai bună formație. Realizează împreună cu trupa Timpuri Noi albumul ”Lucky Nights Live”, iar în 2001 lansează ”Exxtra”, album interesant, colaboratori fiind artiștii rap Paraziții, Ganja, K-Gula, discul fiind premiat în 2002 pentru ”Cel mai bun album alternativ” de către asociația producătorilor de fonograme, UPFR. După albumul ”Doi”, Vița de vie lansează ”9704”, o selecție de pe primele 4 albume, primind în 2004 și 2005 premiul ”MTV Best Live”. Formația se implică în 2006 în campania socială ”Deschide-ți inima”, împotriva discriminării persoanelor afectate de virusul HIV, iar în anul următor într-o alta, ”Îmi pasă” (pentru asociația UpDown), odată cu lansarea albumului ”Egon”. Se înființează casa de discuri VdV, noul album, ”Fetish”, fiind distribuit împreună cu ”Gazeta sporturilor”. În aprilie 2012, Sorin Dănescu- claviaturi, co-fondator, părăsește formația la numai două săptămîni de la concertul aniversar susținut la Opera Națională. De-a lungul timpului din formație au mai făcut parte Pepino, Vrabie, Jojo, Burete, componența actuală fiind: Adrian Despot-voce, chitară (fost component al celebrei ”Școli a vedetelor” a lui Titus Munteanu), Adrian Ciuplea- chitară bas, Cezar Popscu-chitară, Sorin Tănase-baterie, Mihai Ardelean-claviaturi. În 2016 a fost lansat albumul ”Șase”. Distincția revistei noastre răsplătește stilul complex al gruupului, un rock alternativ cu ramificații interesante (rap, rapcore, hardcore, reggae), precum și faptul că este mereu în căutarea modernizării sonorităților. Experiențele muzicale sînt bine ancorate datorită seriozității instrumentiștilor și aportului lui Adrian Despot, proaspăt membru al UCMR, absolvent al UNMB. Show-ul trupei este dinamic și antrenant, iar implicarea în campanii umanitare este notabilă.

Lucua Moraru, Andra, Rodica Elena Lupu, Alina Mavrodin

Marina Voica, Evelyne Croitoru, Alina Mavrodin, Rodica Elena Lupu
       Un premiu special pentru continua susținere a muzicii și a muzicienilor a fost înmînat doamnei Alina Marinescu, directoare generală ”Catena”, dînsa transmițînd un mesaj din partea doamnei Anca Vlad, a cărei prietenie față de ”Actualitatea Muzicală” este cunoscută (anul trecut a dăruit UCMR un bust în bronz al lui George Enescu, realizat de un cunoscut sculptor, rudă cu Margareta Pâslaru). De altfel doamnei Vlad îi datorăm ca de fiecare dată strălucitul cocktail cu care-i desfătăm de fiece dată pe invitații noștri, firește după realizarea fotografiei pentru copertă. Un alt premiu pentru parteneriat a fost acordat doamnei Raluca Tîrnăuceanu, de la editura Litera. Ne-am bucurat mult să fie alături de noi vice-președintele UCMR, Ulpiu Vlad, ca și Alexandra Dobre, directoarea Centrului cultural UNESCO ”Nicolae Bălcescu” al sectorului 4, despre ale cărei realizări muzicale am scris. Cu toții ne-am regăsit în jurul mesei din sufragerie, la o șuetă și un comentariu, regalați cu produsele culinare oferite de Catena (nu vă speriați, nu medicamente, deși și acestea erau… leacuri pentru stomac!) și cu extrasele din…produse ale viței de vie trimise de la Panciu de doamna Lili Stoica (Tricotton Junior”). Cum trece timpul, parcă mai ieri apărea nr. 1, iar acum, peste 2 ani vom ajunge la ediția a 30-a a galei noastre…Sănătoși să fim cu toții!
                                                                                                               Octavian URSULESCU
Disponibil aici:
https://ultima-ora.ro/sarbatoarea-noastra/

CARMEN, volumul XXVII, editor Rodica Elena Lupu


Editor /coperta Rodica Elena Lupu

La inceput a fost cuvântul.

Arta cuvântului, literatura, poate fi considerată una dintre minunile lumii, fiindcă scriitorul înzestrat poate să creeze a altă lume mai reală şi mai frumoasă decât cea adevărată şi care poate dăinui în veşnicie, o lume în care poţi trăi fericit.

Şi cine iubeşte literatura iubeşte şi pe creatorii ei. Scriitorii sunt flacări vii care ard pentru semenii lor cu flacara de sine. Ei pot face lumină în lume. Scriitorii cu har pot să transfere bătăile inimii lor în pieptul cititorilor.

Vorbind despre scriitori şi arta de a da viaţă cuvântului, îmi vin în minte cuvintele lui Tudor Arghezi:
"Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle şi de sarcofagii de cuvinte”.

Cuvântul construit poate avea gust şi mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze.

 Rodica Elena LUPU
Manager Editura ANAMAROL,
Bucureşti, 27 Ianuarie 2017

duminică, 11 noiembrie 2018

Editor Rodica Elena Lupu - debut literar Picură sufletul, de Carmen Melania Munteanu - Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2018


Tehnoredactare/coperta Rodica Elena Lupu

(...) I-am urmărit activitatea pe reţele de socializare și mi-am dat seama de atmosfera lirică, în spațiul căreia versul prinde contur, culoare și chemarea vieții, cu toate ineditele ei surprize.
Ceea ce scrie Carmen Melania Munteanu aduce prospețime în expresia liricii şi a prozei românești, e într-un stadiu de căutare a unor noi perspective.
Elemente din ţara în care a văzut lumina zilei şi din cea adoptivă, apar cu alte tonalități și prin alte căutări de filtre spirituale.
În cadrul acestor frământări ale sale, se conturează o personalitate lirică, ai cărei sorți de izbândă se precizează tot mai mult, spre o evidentă împlinire.
Scrierile Melaniei Carmen Munteanu. marchează un salt înainte și înseamnă mult pentru aspectul poeziei şi al prozei noastre, aspect ce se precizează tot mai viu și care apropie pe om de sufletul lui.
Din prefaţa cărţii: 
Rodica Elena Lupu
Scriitor, editor
Bucureşti, 2018

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Editor Rodica Elena Lupu - Străinul din oglindă, de Gabtriel Vonica - Editura ANAMAROL, 2018



Tehnoredactare / coperta Rodica Elena Lupu
           Volumul de poezii Străinul din oglindă aparţinând poetului Gabriel Vonica ( al doilea volum de versuri ,care conţine şi un număr de 12 poezii din volumul de debut Norii din frunze, publicat în anul 2007 la editura ANAMAROL este excelent din cel puţin cinci puncte de vedere: Cercetate de îngeri; Îndeplineşte la modul exemplar, prima „condiţiune” a unei poezii autentice; Îndepineşte la modul exemplar şi a doua „ condiţiune” a unei poezii autentice – condiţiunea materială; Originalitatea în definirea poetică a timpului ( tema esenţială a volumului); Prezenţa subtilă a lumii montan-pastorale din Mărginimea Sibiului (spaţiul de origine al poetului Gabriel Vonica )
            Lucian Blaga, în celebra sa operă de filozofie a culturii „Trilogia culturii ”precizează că specificul naţional al unei opere, în special poetice, e dat de prezenţa simbolului naţional al fiecărei culturi, în cazul nostru de acea linie înaltă, ondulată mereu şi mereu spre zări infinite sau cum o numeşte inspiraţional filozoful, spaţiul mioritic, acea permanentă alternanţă de deal şi vale specifică geografiei pastorale româneşti, specifică acelei lumi de păstori care mereu,  veacuri şi veacuri, cu turmele lor, încet urcau dealuri şi coborau văi, iar sufletul lor era mereu într-o alternanţă de încântare şi jale, de bucurie şi tristeţe.
             Poeziile din acest volum nu numai că ilustrează acea mioritică alternanţă de încântare şi tristeţe dar,  în multe cazuri, imaginile sunt luate din geografia montan-pastorală specifică Mărginimii Sibiului, cum o demonstrează şi frumoasa poezie, definitorie pentru întreg volumul.

Din prefaţa semnată de:
Prof. Ion Funariu
Făgăraş, 2018

VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT, vol. 17, editor Rodica Elena Lupu




Există un grup de scriitori care se cred cei mai cei…, care au format un tip de castă, considerâdu-se privilegiaţii unei literaturi dominante. Aceştia ţin cu dinţii de celebritatea obţinută şi nu de puţine ori sunt stăpâniţi de vanitate oarbă. Ei au impus o tablă de valori strictă şi admit numai nume sonore. Celor care nu se inscriu in canoanele impuse de ei le trântesc în faţă munţi de neîncredere, prăpăstii de nepăsare, încrâncenată împotrivire, îi consideră nonvaloare, impostori, îi privesc cu arogantă, cu rea-voinţă. Pleznind de infatuare, ei au uitat că aceste canoane pe care le impun ca infailibile nu sunt acceptate de multi cititori, sau faptul  că peste un timp pot fi complet devalorizate. Acest sentiment al dominării, vechi de când pământul, trebuie să fie ca o sete oarbă.
În zilele noastre nu există un curent literar. Se scrie şi de citeşte dupa gustul fiecăruia.
Consider că  rândurile semnate de scriitorii prezenţi în  în volumul 17, al antologiei de proză „Verba volant, scripta manent” vă vor încânta.
Da, „Verba volant, scripta manent”, da, vorbele zboară, scrisul rămâne!

A consemnat, editor, tehnoredactare, coperta, Rodica Elena Lupu

vineri, 2 noiembrie 2018

Editor Rodica Elena Lupu - Intoarceri la arhivele personale, vol. II, de Ion Brad - Editura ANAMAROL, București - octombrie 2018



Tehnoredactare Rodica Elena Lupu
Coperta Rodica Elena Lupu, Mariana Soresacu

Editor Rodica Elena Lupu - Intoarceri la arhivele personale, vol. I, de Ion Brad - Editura ANAMAROL, București - octombrie 2018



Editor Rodica Elena Lupu
Coperta Rodica Elena Lupu, Mariana Sorescu

Editor, Rodica Elena Lupu - Nou la editura ANAMAROL, octombrie 2018


Tehnoredactare Rodica Elena Lupu
Coperta Rodica Elena Lupu
după o fotografie de Mihai Manolescu

Rodica Elena Lupu - Cornel Constantiniu, lansare dublu CD, 31 octombrie 2018 - Eurostar + Mag. Muzica București


Rodica Elena Lupu si Cornel Constantiniu, in spatele lui Cornel soția sa, Domnița Constantiniu

Câteva cuvinte pentru Cornel Constantiniu



Paul Stângă, Venera Stângă, Cornel Constantiniu, Jolt Kerestely, Paul Surugiu-Fuego, Octavian Ursulescu, Domnița Constantiniu, Lucia Moraru, Rodica Elena Lupu și mulți alti preieteni

Autograf, Cornel pentru Rodica



Prezentator Octavian Ursulescu - Discul de Aur - Directorul Eurostar Paul Stângă

Discul de Aur pentru Cornel Constantiniu, înmânat de Paul Stângă directorul de la Eurostar

Prieteni alăruri de Cornel Constantiniu