RODICA ELENA LUPU - VENEŢIA

(...) Începi să simţi Veneţia adevărată, când din piaţa gării îţi apare în faţă Ponte degli Scalzi şi vezi Canal Grande, cu vizitatori mulţi, cu frumuseţea pe care i-o dă neobişnuita ei aşezare, din fastul Pieţei San Marco, din grandoarea palatelor. E minunată Piaţa San Marco pe care Napoleon o descria ca un "splendid salon decorat cu piatră de Ischia având ca acoperiş cerul", Piazetta, Basilica San Marco cu cei peste 400 metri pătraţi de mozaic veneţian, Palatul Dogilor.

Aici, la Veneţia, nu-ţi dai seama dacă e zi de duminică sau o zi obişnuită de lucru, pentru că zilele sunt stăpânite de o frenezie turistică ce pare că nu are sfârşit. Unii vin, alţii pleacă, un du-te-vino euforic, care nu se mai opreşte. Operă de artă şi bazar, Veneţia este unică prin modul în care frumosul absoarbe şi estompează tot ce e strident şi murdar. Visul meu s-a transformat în realitate, mă aflam în faţa gondolelor care, pierzându-se printre canale, erau cum spune Alecsandri, asemenea unui vis neterminat.Veneţia în toată splendoarea ei, m-a primit cu razele de soare oglindindu-se în apa canalelor. Nu am lăsat să-mi scape ocazia şi prima mea dorinţă a fost o scurtă plimbare cu gondola. Cu această ocazie, am aflat că toate aceste canale s-au format în urma exploatării gazului metan cu mulţi, mulţi ani în urmă, iar gondola, este o ambarcaţie lungă de 11 metri şi 1,5 metri lăţime, are culoare neagră, cu fundul plat  şi cu o singură ramă, pe care conducătorul sau mai bine zis gondolierul, o manevrează stând în picioare la pupă, iar forma ei este cea a surâsului Giocondei. Thomas Mann, în „Moarte laVeneţia”,  după care a făcut şi Visconti un film, spune că negrul, culoarea din gondole, e ca aceea din sicrie. Aripile laterale ale gondolei au 6 crestături, care reprezintă cele 6 sectoare ale Veneţiei pe unde pot circula. Toţi gondolierii, dacă îi întrebi, îţi spun cu plăcere aceste lucruri, pe care sunt sigură că mulţi nu le ştiu. 

 Astfel, cu prora şi pupa ridicate, gondola amenajată pentru transportul local de persoane, străbate canalele de care Veneţia nu duce lipsă. Veneţia este oraşul unic, „în care omul de astăzi îşi duce existenţa cotidiană în trecut, iar trecutul trăieşte prin omul de astăzi”, cum îi apare istoricului român, publicist, orator, om politic şi scriitor Nicolae Iorga. Primul român, pentru care Veneţia n-a mai reprezentat un mister, Nicolae Iorga, a răspuns la întrebarea „În ce stă frumuseţea Veneţiei?”, acum aproape o sută de ani: „Nu un trecut de pus în muzee, ci trecutul în care omul de azi trăieşte şi care trăieşte şi prin omul de mâine”.

În timp ce gondolele, pierzându-se prin canale, erau asemenea unui vis neterminat, toate acestea îmi reveneau în minte pe când  gondola mă purta pe Canal Grande, cel imortalizat în pânzele marilor pictori şi cântat în serenade (...)

Am fost atrasă de freamătul turistic din Piaţa San Marco din oraşul de pe lagune. Arcadele Procuraţiei sunt încărcate de oameni care se plimbă, fac fotografii, iar porumbeii pentru care am dus de acasă orez m-au înconjurat, ba mai mult mi s-au urcat în palmă, pe umăr şi chiar în cap.

Admir faţada catedralei, cu dantelăriile în piatră şi turnurile mici care îi ornează frontonul; Palatul Ducal sau Palatul Dogilor, Turnul orologiului, Canal Grande, Ponte di Rialto, Campanila care nu este cea originală, este cea reconstruită în anul 1906; palatele: Ca'd' Oro, Catarini-Fasan, casa: Desdemonei, Foscari, Corner-Spineli, toate datând din secolul 15, Puntea Suspinelor şi închisorile, datând din secolul 17, statuia ecvestră a lui B. Colleone; peste nouăzeci de biserici, dintre care amintesc: Santa Maria di Nazareth, Santa Maria dei Miracoli, Santa Maria Gloriosa dei Frari, Santa Maria della Salute, San Giorgio, San Giorgio Maggiore.(...)

Veneţia, are înfăţişarea unui Turn Babel frenetic. În pieţe şi pe străzi întâlneşti turişti din toate colţurile lumii, având grijă să nu scape nimic din spectacolul acesta, un adevărat perpetuum mobile. Apoi, noaptea târziu, valsurile dinastiei Strauss şi serenadele lui Toselli sunt cele care încep programul orchestrelor din marile restaurante din Piaţa San Marco.

Arrivederci, Veneţia, ritornero, nel 1998 ci incontreremo nuovamente! Şi, aşa a fost. Am revăzut Veneţia de atunci şi până acum de multe ori.

Fragment din VACANŢE, VACANŢE...Drumuri printre amintiri...

Volumul II, de Rodicxa Elena Lupu

Editura ANAMAROL