RODICA ELENA LUPU - CURTEA DE ARGEŞ

CURTEA DE ARGEŞ

Numele inițial al orașului era Argeș. Numele actual al orașului începe să fie folosit din secolul al XVI-lea, prima mențiune cu denumirea actuala datând din 1510 de la domnitorul Vlad cel Tânăr. Până dupa moartea lui Neagoe Basarab, cel ce ridică aici cunoscuta mănăstire, în Argeș și-a aflat reședința Mitropolia Ungro-Vlahiei, întemeiată aici de Nicolae Alexandru, în 1359, primul mitropolit fiind Iachint de Vicina, iar ultimul Macarie al II-lea (1512-1521). Tot în timpul domniei lui Nicolae Alexandru a fost terminată construcția Bisericii Sf. Nicolae domnesc, prima necropolă a domnilor români dintre Carpați si Dunăre, dar și Biserica Sân Nicoară, numită de localnici Sf. Nicolae cel Mic, despre care se spune că a fost ctitorită de Doamna Clara, mama voievodului. La Curtea de Argeș este înființată și prima monetărie a țării de cătreVladislav I (Vlaicu) (1364 - 1377), domnitor care a sprijinit intensificarea legăturilor comerciale dintre Muntenia și orașele din Transilvania și a „lăsat“ cel mai vechi document intern, scris la Argeș pe data de 25 noiembrie 1369. Tot în această perioadă este înființată și prima școală locală, unde învățau copiii orășenilor.

Situată în vestitul cartier de odinioară al olarilor care au ctitorit-o, lăcaşul de cult are un aspect pitoresc, rural, îmbinând elemente arhitectonice din lemn şi cărămidă. Construcţia datează din a doua jumătate a veacului al XVII-lea. Biserica este unicat în această parte a ţării prin prezentarea morţii pe peretele de est al al bisericii. Din păcate pictura întregii biserici este în stadiu avansat de degradare. Picturile exterioare, printre care şi cea a morţii, sunt acoperite cu tencuială, iar cele interioare sunt înnegrite. Din dreptul faţadei porneşte o scară exterioară acoperită către turn, în locul unde se află clopotele. Acoperişul bisericii din şindrilă protejeazş şi faţada, unde se află şi frescele exterioare.