IUBIRE FĂRĂ TIMP / AMORE SENZA TEMPO, ediţie română -italiană, poeme de RODICA ELENA LUPU

Coperta Mariana Sorescu                                 Traducerea poeziilor în limba italiană Simona  Puşcaş

Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la Rene Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.

Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.

O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Iubită mamă”,  „Clipa”, la „Cu în-ce-ti-ni-to-rul”, la „Zăpada”, la „In casa părintească”, la „Scara cu flori”, cu o emoţie tulbure.

Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca in secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte.

Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.

Octavian PALER

Ianuarie, 2007

Prima devo fare un chiarimento. Se non avessi letto il romanzo "La Voce del Cuore", uno dei romanzi scritti da Rodica Elena Lupu, romanzo che mi ha incantato, avrei rifiutato senza esitare di commentare le sue poesie. E non solo perché non sono un critico letterario, ma perché non siamo  usciti dal 20 secolo in materia di poesia e non posso esprimere opinioni che da dilettante.

Dico questo perché sono fermo a  René Char, Henri Michaux e Rainer Maria Rilke.

Non mi dispiace, anche se dite che sono uno all'antica. E ammetto,  leggo di rado la poesia ed occasionalmente. Faccio ciò che posso, vivo a modo mio l’odierna crisi dei valori. La civiltà è riuscita a fare da un progresso tecnico  una causa fatale  di regressione interna,  cosi che, oggi è più che una "siccità".
      Ma, apprezzare oltre misura la Rodica Elena Lupu come  intellettuale, ed eccomi  stendere sulla carta alcune righe. Ho letto questi poemi con interesse e non una volta, come allora quando mi sono fermato a leggere “Madre amorevole”, "L' attimo ", "Ra-llen-ta-to-re”, "La neve", “Nella casa del genitori”, con turbide  emozioni.

Anche se non si scrive poesia come nel secolo che abbiamo appena lasciato alle spalle, Rodica Elena Lupu scrive con l'anima, scrive ciò che sente. Ossia scrive in e da romeno, scrive cosi come parla. Dico questo perché è ciò che ho provato leggendo queste poesie.

Octavian PALER
Gennaio, 2007

Traducere în limba italiană, prof. Mariana Pop Mion