BUNICUL ŞI BUNICA, de RODICA ELENA LUPU

BUNICUL ȘI BUNICA

Sub mândrul soare, pe sub mal abrupt,

Drumul se strecoară strâmb, uscat şi rupt.

Gardul într-o rână să adoarmă vrea,

Prea rărit de soartă şi de iarna grea.

Casa se înalţă din chirpici clădită,

Peste ea tronează tabla ruginită.

În cerdac un scaun suferă din greu,

Un picior se zbate, aninat mereu.

Se roagă bătrâna la ceva ce-o fi,

I-a uitat în noaptea lungă zi de zi.

Moşul, cu răbdare, taie-o creangă ruptă,

Toamna-i prea târzie, braţul nu-l ascultă.

Ochii lor se înalţă rugători spre cer...

Trecătoare stoluri, tot apar şi pier...

Doar de Sus aşteaptă milă şi-ndurare,

Într-un ceas de seară, la apus de soare.

Din volumul FERESTRE COLORATE, antologie lirică

de Rodica Elena LUPU