RODICA ELENA LUPU - ÎN ŢARA OAŞULUI

Ţara Oaşului, fascinantul meleag din partea de nord a României, n-a fost ocupat de legiunile romane în războaiele de acum peste 1900 de ani. A rămas un pământ al dacilor liberi. Există străini care i-au spus acestui ţinut „centrul lumii”. De ce oare o asemenea metaforă? Poate pentru că dă, prin arhaismul datinilor şi puritatea naturii, senzaţia unei întâlniri cu un crâmpei din paradisul pierdut. O călătorie prin sate de un pitoresc uimitor, pe văi mărginite de păduri tainice, va fi întotdeauna o ispită irezistibilă. Am poposiot la Certeze, am fost impresionată, pe lângă splendorile naturii, de oamenii cu totul deosebiţi ai acestui ţinut. Gazdele sunt întotdeauna bucuroase să aibă cu cine ciocni un pahar de horincă – o ţuică „tare ca piatra şi iute ca săgeata” -, să arate, de-i zi de sărbătoare, cât de meşteri sunt şi la cântat ori la dansat, şi nu numai la cioplitul lemnului, la creşterea animalelor, la războaiele de ţesut...

În 1918 prin Unirea proclamată la Alba-Iulia, Țara Oașului intră în componența României dar în 1940 trece înapoi la Ungaria prin cedarea Transilvaniei de Nord conform Dictatului de la Viena, pentru ca în toamna anului 1944 să-i revină României de fapt şi de drept in 1946 la Tratatul de Pace de la Paris. În 1952 devine un raion al regiunii Maramureş, iar în 1975 redevine o parte ajudeţului Satu Mare.

Fragment din VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR...
de RODICA ELENA LUPU
Editura ANAMAROL