FRUNZA, de Rodica Elena Lupu

FRUNZA

Crunt vântul bate pe la geamuri

Şi cade prima frunză în război,

Nu mai rămân alte surori pe ramuri

Toate aştern covor peste noroi.

Încremenesc stăncuţele de spaimă

Privind cum frunzele sub paşi foşnesc

Şi se gândesc la lunga toamnă,

La iarnă, dacă supravieţuiesc.

Să nu fiţi triste, frunza le şopteşte,

Va trece iarna şi mândră, natura,

Câmpia şi pădurea ca-n poveste

Vor înverzi ca-ntotdeauna.

Priviţi-mă, că nu mă doare!

Aştept cocori, vin rândunele,

Îngheţul trece, prima floare

Ne-aduc primăvara cu ele.

De Rodica Elena Lupu

din volumul INTRE ANOTIMPURI

Editura ANAMAROL, Bucureşti