RODICA ELENA LUPU - TĂBLIŢELE DE LA TĂRTĂRIA

Tăblițele de la Tartaria, judeţul Alba sunt protosumeriene, adică sunt cu 2000 de ani mai vechi decât orașele sumeriene.

Plăcuţele de la Tărtăria, judeţul Alba

ZEI ŞI ÎNSEMNE...

fragment din VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR, de RODICA ELENA LUPU

volumul 3, Editura ANAMAROL, 2004

(...) Sumerienii spuneau că omenirea are „triplă însămânţare”. Este vorba de odraslele zeilor, de ale zeilor cu pământenii şi de ale pământenilor. La început, au domnit zeii, apoi ei şi-au numit viceregi dintre odraslele lor cu pământenii, cărora le-au împărtăşit ştiinţa lor şi i-au pus conducători peste pământenii de rând. Adapa, ca „odraslă muritoare a lui Enki”, dacă a trăit pe aceste meleaguri, trebuie să fi avut urmaşi regi. Berossus, un preot astronom babilonian, a făcut o listă cu zece regi care au condus Pământul înainte de Potop. Dacă numele primilor regi –Alorus, Alaprus, Amillarus, par familiare zonei răsăritene, „Daos, Păstorul” nu mai suscită nici un dubiu. „Daos” îşi spuneau dacii. Regii asirieni susţineau că oşteniseră înţelepciunea pe care i-o acordase Enki lui Adapa. Sinsharshkun şi Esarhaddon se lăudau că se născuseră „după chipul şi asemănarea înţeleptului Adapa”, iar Asurbanipal declara că învăţase „secretul scrisului tăbliţelor de dinainte de Potop”, aşa cum îl ştiuse Adapa. 

Tăbliţele în stil monede cu un scris catalogat ca „presumerian” sunt tăbliţele de la Tărtăria, aproape de Alba Iulia, pe cursul mijlociu al Mureşului, o micuţă haltă la calea ferată, satul fiind la câţiva kilometri. Ele conţin primul mesaj din istoria scrisului, sub formă de animale – ţapi, oameni şi simboluri de alfabet. Ele au rămas nedescifrate, iar datarea cu C 14 le arată ca prima dovadă a scrisului, înaintea alfabetului sumerian.

Originea populaţiei sumeriene? Absolut toţi istoricii se referă la o incertă populaţie indo-europeană, care doar unii cercetători susţin că provenea clar din bazinul Mării Negre, sau/şi Mării Caspice. Iar emblema stindard a dacilor, lupul-şarpe, îi desemnează clar ca paznici ai secretelor străvechi. Paznici ai înţelepciunii Şarpelui, lui Enki, savantul zeilor, „Cel care descifra taine”, „Cel care oferea cunoştinţe.” Una peste alta, ce s-o fi ales de Adapa/Adam şi nevasta lui, care au „ratat” nemurirea pe care le-o dorise Enki, abia urmaşii dobândind-o?

Un mit folcloric românesc de provenienţă obscură, spune că Adam şi Eva sunt înmormântaţi alături, în muntele Alelei. În Moldova, lângă Pojorâta, două vârfuri de dolomită cu siluete conice poartă numele Adam şi Eva. Sătenii păstrează obiceiul reunirii la poalele munţilor, unde cântă din tulnice „chemarea munţilor”. Monumentele circulare cu cupolă, apar prima dată în secolul II î.Hr., ca monumente funerare ale parţilor, de influenţă messagetă. Cine ştie ce rege part o fi înmormântat la Adamclisi şi a ţinut să lase mărturie de la facerea omului, aşa cum se ştia în străvechime, până la el, înfăţişând scenele mitologice. Probabil că se trăgea din Ninurta, ale cărui popoare călăreţi de pe platourile muntoase năvăleau peste agricultorii din câmpie, protejaţi de Enki şi Marduk. Şi ca să închei aceste similitudini, mai amintesc că Enki a fost cel care a dat oamenilor plugul tras de bivoli şi a făcut prima brazdă. Fiul său, Marduk, a făcut acelaşi lucru, după Potop. Folclorul românesc păstrează acest mit prin basmul cu Iovan (Joven – Jupiter), care a tras prima brazdă cu un plug tras de 12 bivoli. Tot atâţia erau şi zeii sumerieni, ale căror însemne zeieşti erau coarnele de bivol.