Omul n-o ştie
n-o vede,
n-o ia în seamă.
Uneori o cheamă,
sau o blesteamă.
Atunci când devine fior
o scrie,
o cântă,
o poartă
Ca pe propria-i soartă.
Atenţie dar:
Clipa nu este har,
ci e drum
sau hotar
Debut literar 2008
Apare in volumul VOI TRĂI...CLIPA
de RODICA ELENA LUPU
Editura ABNAMAROL
Interesant ai facut lwegatura intre poem si schimbarea orei! Cu pretuire!
RăspundețiȘtergereVa multumim, cu pretuire!
RăspundețiȘtergereFrumoasa atentionare, va multumim!
RăspundețiȘtergereUn poem interesant! Cu drag si pretuire, va multumim!
RăspundețiȘtergereUn poem minunat! Va multumim!
RăspundețiȘtergereInteresanta atentionare! Cu drag!
RăspundețiȘtergereSchimbarea orei...CLIPA, minunat poem, asa este!
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru trecere si cuvinte, toate cele bune!
RăspundețiȘtergereInteresant!
RăspundețiȘtergereCu pretuire!
RăspundețiȘtergereAdmirație.
RăspundețiȘtergereÎn puține cuvinte aranjate,
dichisite, frumos ticluite,
Ați descris Clipa ce trece
Şi omul nu o prețuieşte,
Dar poetul o cântă-n versete