RODICA ELENA LUPU - MICA SIRENĂ - COPENHAGA - DANEMARCA

Danemarca e eternă, Danemarca-socială

Danemarca e în toate, duhul ei e pretutindeni…

Ce mai face Danemarca?

Putrezeşte mai departe şi e sănătoasă tun!   

Mica Sirenă, da, New York are Statuia Libertăţii. Copenhaga – Mica Sirenă. Asemenea lor, îl are Bruxelles pe Manneken Pis.

(...)

Un loc de atracţie specială este castelul de la Helsingor. Aici, Shakespeare a plasat acţiunea celei mai profunde şi tulburătoare dintre tragediile sale. De la ţărmul stâncos, valurile înspumate au dus până la Halsingloor-gul suedez blestemele şi s-a profilat umbra fantomatică a regelui care a fost înşelat şi ucis, cerându-i fiului său Hamlet răzbunare. Castelul este o construcţie solidă, cu încăperi mari şi reci.

Am ajuns şi la castelul Kromborg, incendiat de nenumărate ori, bombardat, capturat şi jefuit de suedezi, dar care de fiecare dată a fost refăcut şi înfrumuseţat de către talentaţi arhitecţi, pictori şi meşteri pricepuţi în construcţii de-a lungul timpului. O aripă a castelului este rezervată dezvoltării maritime a ţării. Aici poţi vedea reproduse la dimensiuni reduse ambarcaţiuni, de la cele mai vechi, până  la cele din zilele noastre, precum şi figuri de căpitani celebri de pe vremea incursiunilor. Unii dintre aceştia, care au înfruntat mările şi oceanele, au priviri fioroase,  părul lung şi bărbile mari. În alte săli, sunt expuse hărţi, stampe din care poţi să-ţi dai seama până unde s-au aventurat şi au poposit vreme îndelungată războinicii bărboşi. Tot aici sunt expuse armele şi îmbrăcămintea lor, din acele vremuri trecute… Despre toate acestea copiii învaţă la şcoală şi, fie că sunt bune, fie că sunt rele, istoria  este a moşilor şi strămoşilor lor şi trebuie cunoscută.

Poporul danez s-a remarcat şi în artă, ştiinţă, cultură, pătruns de ceea ce îi spunea Andersen: o ţară, oricât de mică ar fi ea, prin ele, nu prin tăria spadei şi prin tendinţe acaparatoare, poate deveni puternică şi respectată.

De la castelul Kronborg din Helsingor, am poposit la Hilerod, în fermecătoarea cetăţuie Frederiksborg, înconjurată de apa limpede şi adâncă a unui lac. Această construcţie a fost ridicată în anul 1560, din iniţiativa lui Frederik al II-lea, şi era reşedinţă  pentru odihnă în vreme de pace şi adăpost atunci când ţara era invadată. Aşa cum se prezintă astăzi, castelul este opera fiului său, Cristian al IV-lea, care este socotit pe bună dreptate regele-arhitect, datorită căruia se mai pot vedea şi alte edificii în Danemarca. Mistuit de incendii, mare parte din el, acum 130 de ani, a fost reconstruit în forma lui veche şi transformat apoi în muzeu de istorie şi artă naţională, cu contribuţia materială a lui J.C.Jacobsen, întemeietorul şi proprietarul fabricilor de bere Carlsberg, atât de renumite.

                                              *  *

Copenhaga, cel mai mare oraş al ţării şi totodată capitala, a fost şi ea ţinta bombardamentelor în ultimul război mondial. Hărnicia danezilor şi-a spus însă şi aici, ca peste tot, cuvântul. Palatul Primăriei este o veche construcţie, enormă, unde se află un orologiu complicat, care nu este nevoie să fie întors decât o dată la trei mii de ani. De ce? E o întrebare pe care poţi să o pui, dar poţi să fii liniştit, că nu vei primi răspuns.  

(...)

Cuvântul pe care îl găseşti pe buzele tuturor este „ţak”, ceea ce s-ar traduce, sau mai bine zis ar însemna, „cu plăcere, vă rog”… Dacă ceri o informaţie, soliciţi un număr de telefon, intri sau ieşi din hotel, comanzi ceva la cofetărie sau la restaurant, în magazin, angajezi un taxi, eşti condus în sala de teatru, „ţak” este un cuvânt de politeţe şi ospitalitate. Nu am auzit nicăieri un schimb de cuvinte ofensatoare, nu am văzut priviri încruntate. Să facă parte oare şi asta din reţeta tinereţii fără bătrâneţe ? S-ar putea!

Steagul naţional flutură peste tot, indiferent că e zi de sărbătoare sau una obişnuită. 

(...)

Oricând voi reveni cu cea mai mare plăcere în această frumoasă ţară! Acum, trebuie să plec, trebuie să ajung în ţara mea, la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Pol, pentru că ştiţi şi voi: nicăieri nu e mai bine ca acasă!

Fragment din VACANŢE, VACANŢE... DRUMURI PRIBNTRE AMINTIRI... vol I

de Rodica Elena LUPU

Editura ANAMAROL, 2003